îi simt privirea în ceafă ca o arsură
mă-ntorc brusc
e-ncremenit ca o stană doar ochii
trec cu mâna prin fața lor
nu clipește
du-te-n secțiunea de aur a mă-tii...
plec și-nchid ușa


pendulez între a mă duce în dormitor să fac patul
la bucătărie să pun de-o cafea
ori la calculator să văd de m-a...

o cafea

cana de sticlă cu toartă e plină cu vin
paharu-i întors cu gura în jos
scârbos pute-a țigări ordinare
ca-ntr-un stop-cadru cu pixu' la capăt de rând
stă aiurit cu privirea în jos
închid ușa să nu-l deranjez
rămâi fir-ai...

bag calculatorul în priză și bietul bătrân
bâzâie ca un bărzăun amețit
clipind des din ochiu lui roșu
imprimanta se trezește și ea
iote-te domnule s-a hotărât
îi aud glasul sarcastic
ca Buda în poziția lotus stă
pe foile cu scrisul mărunt tăieturi paranteze
vraiște împrăștiate pe pat
aia nu zice e humor infantil
nici aia nini nici sunt puerile
nici vorbă de cometnarii sunt doar însemnări
făcute la cald și cum obiectiv nu ești
decât să dai cu mucii-n în fasole mai bine
păstrează-le doar pentru tine...
cu palmele pe genunchi și picioarele sucite sub el
ca un ventriloc fără să miște din buze
tot zice și zice...
închid calculatorul și-i arunc un hai sictir în nirvana...

s-ar putea să fiu "călcat" de "vrăjmașă"
așa că voi schimba lenjeria de pat
fereastra-i deschisă
perpelit o noapte-n nesomn
sprijinit în coate pe geam
adulmecă reci depărtări
întoarce capul doar o clipită cât să-mi arunce
o chiondorâșă privire...

cred că e una din zilele-mi proaste
că nu mai încap în toată casa de mine
hai să punem lumânări pentru vii pentru morți
și-apoi o fugă-n bazar
vechitură printre vechituri
poate-i mai bine...