Am sosit la Eforie-Sud cu acceleratul de Timișoara. Alesesem acel tren pentru a evita Gara de Nord.


Se anunța o zi călduroasă, cu cer senin. După ce ne-am lăsat geamantanele la hotel, am plecat să facem ultimele cumpărături. Cunoșteam orașul, dar apăruseră chioșcuri, gherete noi... Direct pe trotuar erau mese și scaune pentru turiștii obosiți și însetați.


Un tunet prelung
se-aude dinspre mare -
nimeni nu se-agită



Al doilea tunet e urmat de un ropot de ploaie care stropește strada pe care coboară turiștii de la plajă. Copiii sunt acoperiți cu prosoape, lumea aleargă să se adăpostească. Noi ne-am oprit sub un balcon din care, pe o țeavă, se scurgea surplusul de apă. În scurt timp, lângă noi s-au adunat mai multe persoane.



În mijlocul bălții -
plouați și udați de sus
suntem veseli



Ploaia a încetat așa cum a început. Soarele încălzește din nou asfaltul. În sfârșit, apa se scurge în canalizare. În jurul nostru sunt aburi.



Cei care stătuseră sub balcon pleacă. Încerc să merg. Constat că apa mi-a dezlipit o baretă a sandalei. Încă nu îmi cumpărasem șlapi. Uitasem. Noroc cu ploaia!



După aversă –
în lumina amiezii
florile ude