își înghite saliva și fuge
peste podul acesta trecut doar o dată
peste imaginile ce se repetă peste retina orașului în care ai revenit sau linia de sosire ce duce până la prăpastie
ce fel de dragoste se aține umbră după mine
pe lângă chip trec pe lângă foamea impregnată în ridurile așteptării
fapte lătrătoare haită ațâțată de praful zilei
trenă băloasă a pulpelor mele
își înghite saliva și fuge niciunul dintre ei goi cum stau la aceeași pradă nu-l cheamă înapoi
și se stinge parcă ei vor face felul vieții se lăudau cu asta
peste podul trecut doar o dată cine mai știe ce imagini se amestecă cu sângele lui și de ce