poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-07 | |
Sui în urma lui ăl bătrân pe scara pusă în gura podului șurii
și-mi vine să râd stiind că el nu mă vede pentru că eu încă nu sunt născut. Pentru mine-i ușor, așa, fără trup pot fi oriunde. Ce-ar fi, îmi zic, acuma să-l strig?... Se oprește pe jumătate intrat în pod, întinde mâna și trage ceva. Curios, sar peste el și-l văd deschizând o lădiță. În ea,frumos rânduite, pe-un petec de pânză de tort ghilită, o custură, un trocar, un ghemușor de ață, trei șâpuri cu dop, o cutiuță de tablă unsuroasă, patru punguțe legate la gură, o sulă și-un bănuț cât unghia de la degetul mare, cu gaură în mijloc. Îl ridic. El vede bănuțul plutind. Uluit își duce mâna la gură apoi repede face trei cruci și mie îmi pare că podul răsună: "... și ferește-mă doamne de cel hiclean, că a ta este puterea și fala, și iartă-mă doamne..." Mi-e milă de el și las bănuțul să cadă. "Pe foc îl dau doamne, să ardă ca-n iad că nu-i lucru curat...", zice și-l pune în buzunarul bundiței... Legat de stâlpul porții un cal pag, cu capul plecat, pufăie ca de foi. -Nu-i mai pune iavașa, bate-l pe gât și vorghește-i că-i tremură chelea pi el. Cred că-s de-un leat. Și Iancu are părul lung până la umeri și alb, ițari și cămașă de tort în tort și pe piciorul gol opinci ușoare de porc. E august, din măr cade din când în când câte un măr viermănos. Își leapădă bundița în iarbă, își suflecă mânecele, scoate din chimir ghemuțul de ață, din punguță trei fire de spânz, le-așază în smoc, le leagă la capăt cu nod, lăsând un capăt de ață mai mult de o palmă, matisează, leagă la cap, măsoară cu palma și taie. Trece ața prin gaura sulei și pregătit spânzul îl pune pe bundă. Pe burta calului se vede, pe lung, umflată o vână. Îi privesc mâinile cum bat ușor pântecul și cu mult meșteșug caută ceva pe sub piele. Tot timpul vorbește cu calul: "... nu-ți fie frică băiete...". Aici, zice, da, și pune măsoră trei degete deasupra de venă și-nțeapă scurt cu vârful custurii, măsoară o șchioapă și-nțeapă. Calul doar își mișcă oleacă piciorul. Ia sula și-o trece pe sub pielea dintre înțepături bolborosind descântecul de dalac, o poartă de câteva ori stânga dreapta apoi leagă capetele deasupra. - Iancule, la toacă dacă vinei era pre târzâu. Să pui un copchil sâ-l poarti cât mai mult, apî sî-i dai cât o sî vreii șî mâncari diloc. Mâni la prânz sî vii sî-i dăm drumu la puroi... Era exact cum îmi povestise mama doar că parcă ochii bătrâni îmi păreau un pic spălăciți. I-am șterpelit din bundiță moneda și... Se făcea că soarele scăpăta spre apus și-n poartă bătea o femeie. A bătrână a mers și i-a deschis. -Unde-i moș Tiron, măș Marie, cî nu mai pot... - Da șe-i pățât fatî hai... șăz pi prispî cî-l chem... - Ia spune-i tot moșului... -L-am înțarcat pi șel mititel, m-am luat cu treaba șî n-am mai putut sî mă storc și ioti și s-o umflat și mă doare di mor, zice ea și desfăcându-și gura cămeșii lăsă să se vadă ditamai țâță umfată și roșie. - Hei gata nu mai plânji cî ti discânt șî-ț iau durerea cu mâna. -Marițâ, adî soponu șî apa. Face clăbuci în strachina de lut, ia spuma cu mâna și-o-ntinde ușor peste sân începând de la gât. Blând alunecă în cercuri din ce în ce mai mici. - Câti borți ai în sfârc, o întreabă. - Trei, zice ea sughițând. Mă uit vrăjit de jocul mâinilor lui. Cu stânga-i ține în căuș sânul bolohănit pe când dreapta cu degetele răsfirate îi umblă peste tot atingând-o ușor de zici că tot sânul e-o claviarură... Un sfert, o jumătate de oră, nu știu. Era în amurg, încă se mai vedea, oricum era destul de târziu. Dinspre baltă venea orăcăitul broaștelor și pe deasupra copacilor un liliac zig-zăia. Aerul bând al ogrăzii mirosea a mămăligă și-a scrob cu ceapă prăjită-n jumeri de porc. - Acum o să te doară oleacî, îi zice și-i ia sfârcul frecându-l storcându-l ușor. - Așa, așa... Ca trei viermișori începură să iasă și tot să iasă, părând ca trei fire groase de ață atârnând până-n poală, s-au rupt apoi o pastă vâscoasă, un lapte stricat și-apoi în poală baltă de lapte curat. Cu țâța fleașcă ea-i zice: - Doamne ce mă făceam fără matale... să-ți dei Dumnezău sanatati... mă duc șî-ț aduc niști ouî ș-un pui... - Lasî măi fato, nu rupi di la gura copchiilor cî eu am, slava Domnului... Du-ti acasî și nu uita sî ti storși cî ești o fimei lăptoasâ... Aud o zdrăngăneală ca de căldare răsturnată de porci. Realizez că visez și că mâța umblă haimana prin bucătărie. Mă trezesc și-mi spun : dar pisicile-s duse din primăvară la țară... măi ce vis... și cum a mai prelucrat creierul poveștile copilăriei de să juri că totul e adevărat... În palmă țin un bănuț găurit. Pe-o parte-i coroana regală, jos pe panglică ROMANIA, pe cealaltă 5 BANI, jos, 1906. Îl privesc cu ochii străbunicului în gura de pod și nu știu ce să cred... afară vin zorii... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate