Omul optimist își extrage lumina din veselia care destramă negurile obnubilării, dezabuzării și confuziei, gândurile sale constructive induc în ființă sumedenie de zâmbete, care transsubstanțiază tristețea în bucurie și pesimismul în entuziasm.
Omul pesimist procesează în mintea sa întunericul din care face îndoieli corozive, întrebări acide și o raționalitate tenebroasă, iar când se întâlnește cu veselia, îi găsește motive pentru a o transforma în posomoreală, care este o stare a sa din care nu poate ieși.
Omul sagace își folosește inteligența pentru a deveni erudit, pentru a-și crea o vocație inducându-i febrilități, fervori și frenezii creaționale, care i-ar dizolva delăsarea, torpoarea, oboseala și ternul, creând un tărâm în care și-ar multiplica plenitudinea și beatificul.
Omul prost își pavează calea destinală cu mărginirea ce îi schilodește perspectiva și panorama asupra vieții, iar viziunea omului inept este înconjurată de coercițiile prostiei sale.
Omul prost este invadat de simulacre care își țes o pânză de tenebre peste realitatea sa, afectată de iluzoriu, derizoriu și deșertăciune și care este infestată cu irealitate, căci conștientul său nu produce suficientă lumină, pentru ca aceasta să obiectiveze realitatea.
Omul ignar este un prost fără cunoștințe, nu poate asimila nimic, ignoranța lui este direct proporțională cu prostia, incultura s-a cronicizat și i-a pus stăpânire pe toate entitățile sale troglodite.
Omul ignar nu poate deosebi adevărul de minciună, lumina de întuneric și fericirea de nefericire și cunoașterea nu poate pătrunde în el, se lovește ca de un zid de ignarul care s-a întins ca o epidemie, iar gândurile, spiritul, rațiunea și sufletul sale sunt puncte mișcându-se haotic prin ființă.
Omul pasiv e indiferent la manifestările vieții concretizate în întâmplări, oportunități, conjuncturi și circumstanțe, din care omul activ extrage beneficul, favorabilul și avantajul.
Indolența omului pasiv are similarități cu blazarea, însă blazarea crește din negativ, fiind consubstanțială cu defetismul, în timp ce pasivitatea are sursa în letargie, delăsare, inactivitate și poate avea consistența relaxării.
Omul pasiv are aversiune la stres, hărnicie și probleme, iar defectul pasivității poate proveni din eșecuri, nereușite și insuccese, care-i pot crea complexe de inferioritate și singurele calități ce derivă din pasivitatea sa sunt calmul, liniștea și chietudinea.