poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1106 .



Poem de laudă scărilor
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2017-03-05  |     | 



Timpul vindecării este timpul vindecării și atât
Oamenii stau în suferință și urcă la trepte, cât li se dă de încet
Cam așa este fierul cu care am fost legată să urc
Și numele pe care mi l-au dat, dar nu-i nimic, nu-i nimic, e-nțelept
Să te uiți în altă parte și să râzi, de pe treapta pe care ai ajuns
Și unde chiar râzi...
Cerul este plin de flori sualangenis, ăst cer, alt cer, ce mai contează pe unde ai fost
Dacă ai răsădit stele, cu carnea, cu treptele care ți se dau încet, încet, foarte încet
Ca să meriți,
Însă
Cu numele cu care te scuipă, te ard. Să uităm. Să nu știm. Să creștem din piept izvoare și melci.
Și totuși astăzi sunt mai liniștită decât apa izvorașului așezată pe un cer foarte albastru, blânduț, blândicel
Nu mi-e frig, am început să ies afară din frig,
Dar să nu mă mai chemați cu nume străine, cu care m-am luptat. Pe care le-am bătut. Și le-am vindecat.
Ca un om care sunt.

Acesta este un poem pentru cerul albastru pe care îl văd zâmbindu-mi acum, pentru carnea
mea arsă, din care voi crește din nou. Vă pot da multe, vă pot dărui multe, v-am dat. Dar numai fericirea mea nu v-o mai pot da. Atât e tot ce țin, de care mă țin, Ochilor mei... Stelelor cu care am crescut, de ce le scuipați? Sunt stele și ele, sunt cărăbuși. Am încă sânge în inimă, în chip de trandafir, și încă înțeapă, dar cu timpul orice rană se-nchide. Ca o floare se închide și-apoi se deschide și se-aruncă în nuntă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!