am ajuns pe strada îngustă a refuzului
am apăsat butonul „așa nu mai merge”
am răspuns „da” la întrebarea „sunteți sigur că ați intrat în colaps”
secunde lungi de agonie virgină
mai cred că poate nu era momentul
reiau planul de pe discul de vinil tocit
îl recit poetic și nu accept finalul

un rânjet prelungește cuvintele seci în elasticul „va fi mai bine”
pasărea cu trupul despărțit de cap
se zvârcolește în țărâna ideii de pace prin posturi și rugăciuni
sufletul setat pe datoria sfântă de a pălmui de trezire îmi arată
am luat pastila „nu” doar pentru că plecase puțin credința în vacanță

am ieșit să-mi plimb genunchii
privesc de sus trupul inert
abia atunci îl iau pe Dumnezeu de guler
„Iartă-mi, Doamne, rătăcirea,
vreau un elastic ferm!”