1.Percep, la nivel esoteric și subtil, simfoniile naturii ce au afinități cu muzica armoniilor iubirii albe, neîntinate de gelozii, dispreț sau ură.

2.Am obosit de alergarea prin orizonturile vaste ale perfecțiunii, de miracole degenerând în simulacre ce consumă ființa, și mă delectez cu imperfecțiunile cu cohorta de slăbiciuni și frământări deșarte și iluzorii, din care modelez statui ale erorilor și eșecurilor, pe care le sparg când succesul învinge.

3.Prietenia dezvăluie ce are mai bun, tolerant și altruist ființa, scoate din lăuntric imanența ce transcende o existență impregnată cu minciuni și depravări, pe care o urcă pe muntele invizibil din vârful căruia se revelează viziuni panoramice epurate de superfluu, mărginire și deșertăciune.

4.Mânăstirea o asociez cu asceza purificatoare, deschide un spațiu sacrosant ce acceptă doar oamenii habotnici, respectând cu sfințenie canoanele, și respinge ateii, care întorc spatele lui Dumnezeu și se așează în fața umbrelor nefiindului, căruia li se închină.

5.Manifestând idiosincrazie față de ipostazele luminii și împinși de întunecime către imund și scabros, alunecăm încet înspre neant, cu timpul încovoiat de neputințe grele, iar golul lumii guvernat de haos își creează un drum vâscos la capătul căruia se întrevăd mântuirea sau anatema.

6.Rana de a supraviețui înotând prin durere, poate deveni purulentă dacă este pusă în contact cu blazarea și resemnarea, sau se poate cicatriza complet dacă aplicăm peste ea pansamentul voinței transfigurând suferința în ceva ce poate fi controlat de ramificațiile gândirii.

7.Cuvintele se închină în fața frumuseții din elementele căreia fac podoabe și filigrane, iar mintea atrasă irezistibil de frumos admiră nurii ca pe un fetiș.

8.Cântecul din spațiile subtile și speciale ale existenței, reverberează în ritmurile eufonice ale ființei, iar tăcerea brodează din singurătate ipostazele liniștii, ce reglează ritmul afectelor.

9.Spiritul divin ne desăvârșește gândurile, iar travaliul gândurilor întregește creația.

10.Tăcerea levitează prin cameră, se înfășoară în pânza neagră a întunericului și se fisurează prin acțiunea sunetelor,iar prin fisuri se scurg umbrele.