între libelule tristețea întoarce genunchii-n sămânță
călimara e plină cu aterizări eșuate
din păsări zborul decupat sfâșie magia povestea mozaicuri iluzorii
flexează glezna octavele îngrașă aer sidefiu
reverberează tăcerea de aștrii
eclozează sunete stranii geme lutul presat în vertebre
prin crăpături de spațiu alunec și țip
țip dincolo de geamul fumuriu pe care moartea desenează runele neiertării
zebra sinapselor blocată de îngeri țesătura deasă a mâinii ce-apucă
toate vorbesc despre o criză identitară extinsă
pegașii agață de soare suflete jilave turează turbinele eoliene
mă pipăi și doar găuri negre înfloresc papilele gustantive
pupilă de noapte regurgitează

miracolul strălucește hei

ariadna aleargă după ghem prin mine