I.
Ana lui Manole a deschis ușa interzisă cu forța, din prea multă iubire, nu din curiozitate sau din întâmplare. Ușa ei era iubirea soțului, ridicată de urgia naturii prin voia lui Dumnezeu. Același Dumnezeu care surpă zidurile lasă libertate creației omenești plătită de jertfă. Manole nu iubește mai mult zidul, ci o sacrifică pe Ana în scopul înălțării mânăstirii. Iubirea soției închide ușa când e zidită în piatră. Ambii îl înving dar îl și venerează pe Dumnezeu.

II.
Când eram copil am deschis o ușă interzisă din întâmplare. Îmi flutura părul cu miros de caise coapte într-un loc cu dușumeaua rece, nesfințit vreodată de soare sau lună. Teancuri de cărți mucegăite zăceau într-un colț precum cadavrele unor amintiri ucise mișelește și neîngropate. Cu degetele îmbobocite am răsfoit povești despre urgii demult uitate și am strâns la piept o păpușă veche, un bebeluș cu capul de porțelan rotund. În ochii mei sclipea roua din liliacul cu floare bătută purpurie. M-am întors în dormitor și ochii străbunicilor străluceau rece din rame, ca stelele albastre. Oare închisesem ușa?

III
După un timp m-am îndrăgostit. În vara aceea au crescut flori de maci pe câmpul cu buruieni din spatele casei. Dar eu am deschis visătoare o altă ușă interzisă și m-am trezit într-o sală înaltă cu oglinzi zidite în perete. Era un vals domol, o iubire din cărțile cu legende medievale în care cavalerul cu suflet înflăcărat salvează domnița răpită. Nu am înțeles de ce oglinzile șopteau despre umbrele din spatele lor și de ce statuia dintr-un colț era singurul mobilier din încăpere. Am revenit în grădină și am cules maci care mi s-au topit în palme până am ajuns acasă. Ușa fusese prea greu de închis.

IV.
Uși interzise sunt pretutindeni în lumea de sub soare sau în legende. Însă ușile acestea, chiar dacă sunt deschise cu blândețe, duc la încercări atât de grele, încât uneori forța iubirii rămâne neputincioasă. Totuși numai pasiunea adevărată este cheia care descuie mereu și ulterior încuie. Închiderea ușii duce la maturizarea și înnobilarea iubirii de rând.
Azi noapte am închis o ușă a unui vis din prea multă iubire de alții și acum simt că sunt mai aproape de mine însămi.