Luna mai din orice an, fie 2015 sau 2016 trece ca un fulger luminos înainte de furtună. În prima lună de cireșar am stat cu ochii în patru la Starea Civilă, foarte rar - cu ochii în internet.
Subiecte, ce merită atenția dumneavoastră, am început să întrevăd din ce în ce mai multe, însă desprind penru jurnal doar vreo doua-trei.
Unul este legat de numirea în fruntea Agenției turismului a cunoscutului Nicolae Platon, alt subiect, ține de o pretinsă autonomie pentru moldoveni în Federația Rusă. Ideea nu este a mea, ci ai unui Fiodor Ghelici, cunoscut la noi ca un al doilea Jirinovskii, mult mai mic. (dar toate aceste ipostaze s-au dovedit a fi minore între timp).

Am văzut cum în fața ocilor mei se desfășoară alte adevărate drame și melodrame cu personaje reale, aflate în scurt concediu acasă, adică în republica Moldova. Am urmărit-o atent pe o biată femeie, care lucrează de mai mulți ani în Spania și care, în aceste zile a hotărît să-și facă ordine în actele dumneaei, în care anume, nu vă spun, dar persoana în cauză a bătut pragurile oficiului stării civile timp de mai multe zile. Și nu numai ea. Și de cîteva ori a plîns!

Despre alții și despre altele pot să vă spun ceva mai târziu. Dar despre femeia, care lucrează în Spania ași vrea să vărs lumină în primul rând, pentru că, are situații nu mai puțin palpitante și dramatice decît personajele scriitoarei Claudia Partole, despre care scrie cu entuziasm și Dumitru Crudu și alții. El afirmă că Claudia are "Un roman despre migranți, pur și simplu emoționant". Mizele romanului „”Viața unei nopți sau Totentanz - jurnalul unei menajere”” de Claudia Partole care a apărut, zilele acestea, în italiană, la o prestigioasă editură din Italia... (aceasta este trimiterea la jurnalul unei menajere de Claudia Partole).
Eh!, de-ai ști Dumitru ce subiecte am eu acum! Să le realizez măcar așa, ca doamna Claudia Partole ! Dar nu prea am timp. Timp și...
bani, veți spune dumneavoastră și nu veți greși.
Căci numai într-o zi la starea civilă parcă a plouat și i-a adunat! Pe foarte mulți nenorociți și nenorocite...
Dar și pe niște norocoși. Căci, nu totul este numai în alb și negru. Mai avem și maro, orange, verde, roz...
Iată în cele din urmă că văd și prima rază de culoare roză. De la 1 octombrie mă întorc la starea civilă, dar nu la ceea a sectorului Buiucani, ci a sectorului Centru din Chișinău. Ai găsit prilej de bucurie, ve-ți spune. Am găsit, răspund. Și iată care este el. Citez un fragment dintr-o informație:
”În sfârșit un punct de informare turistică pentru România și Republica Moldova a fost inaugurat la 28 septembrie, la librăria românească „EuropaNova” din Bruxelles. Evenimentul a avut loc în contextul lansării primei ediții a Festivalului limbilor, culturilor din Europa centrală, estică și balcanică, dedicat în acest an limbii române.”
Asociația „EuropaNova” și-a început deja din luna mai demersul de a atrage atenția către cultura și spiritualitatea românească prin organizarea unui voiaj în capitala României, care se dorește a fi ceva diferit de excursiile pe care turiștii străini le pot efectua în general. Vedeți Dumnevoastră, tot din luna mai, când eu mă chinuiam să fac ceva la Starea Civilă de la Buciucani!
O altă notă distinctivă a proiectului este că el s-a adresat până acum unor grupe de tineri care învață limba română la Bruxelles.
„Proiectul își propune să promoveze România altfel, în primul rând. Este vorba de excursii culturale și nu cele normale, în care ajungem, vizităm și plecăm. Am început cu două grupe de tineri care studiază româna, este și o excursie lingvistică, pentru că este vorba despre oameni care studiază în Bruxelles limba română și când ajungem la București ei continuă să vorbească românește, timp de patru zile. Excursiile s-au limitat până acum la București, însă începând de acum ne extindem în toată România și inclusiv în Republica Moldova”, a declarat vicepreședintele asociației „EuropaNova”, Mirela Niță.
Accept cu plăcere să le fiu în calitate de ghid în timpul excursiei prin Chișinău, dacă se dorește, iar la final îl pot aduce chiar și la o nuntă moldovenească din Chișinău. Zău că ar fi bine!
Dumnevoastră ce părere aveți?
Am notat aceste rânduri, sper - frumoase și plăcute pentru citire, la 30 septembrie anul 2013.
Altele mai puțin plăcute le adaog la 13 octombrie acelaș an. Ele, printre altele, vin de la Dumitru Crudu. Dar nu sunt plăcute și nici îmbucurătoare, fiindcă... "Ultimii care l-au văzut pe Eugen Cioclea au fost chlenerițele din barul Orpheus și portăreasa de la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova și asta se întâmpla vineri, când a bântuit pe holurile Casei Scriitorilor încolo și încoace, de parcă ar fi avut cărbuni încinși în pantofi. De atunci nu l-a mai văzut nimeni și nimeni nu mai știe unde e. La telefonul său de acasă, trecut în agenda Uniunii Scriitorilor, răspunde altcineva. La telefonul mobil e deconectat. Și nimeni nu știe unde e și cum poate fi găsit. Cineva a fost și a sunat la ușa sa și nu i-a deschis.

Ultima care l-a văzut a fost portăreasa Uniunii Scriitorilor. Zicea că se ruga de toată lumea să-l ducă acasă. Sau să-i dea ceva să mănânce.

Joi seara însă l-am văzut și eu, la banchetul de după alegerile de la Uniunea Scriitorilor. Nu vorbea cu nimeni, deși stătea la o masă plină de colegi de-ai săi scriitori. Stătea și bea în prostie votcă. L-am rugat de câteva ori să renunțe să mai bea atâta, dar nu m-a ascultat. Apoi m-am luat cu altele și am uitat de Cioclea."
Iar Eugen Cioclea a decedat și nu mai este. Despre aceasta am aflat abia azi, 13 octombrie 2013. "A dispărut poetul Eugen Cioclea. A dispărut un mare poet", nota Dumitru Crudu, el fiind și cel, care la dus acasă cu taxiul, apoi și la "Salvare", adică la Spitalul de urgență. Triiste rânduri din jurnal! Triste, însă realiste și nu ultimile. Căci alte rânduri, vor mai fi. Sănătate și noroc să fie. Deocamdată atât. La acea oră.
Fiindcă după o întâlnire frumoasă și utilă cu așa poet și critic literar ca Gheorghe Grigurcu, și editura Vinea, Nicolae Tzone alți poeți români din Țara de la Nistru până la Nisa am mai adăugat și eu la ale mele o mică poezie. Ea suna așa:
Soarele e unul care mai lucește
astrul este unul care ne-ncălzește
soarele e unul
mama una este
dar nu asta e tristețea
alta este ea
dacă mama nu mai este
doar sămânța e
gata să dea roadă
chiar și fără de ea
dar nu poate crește
micul firicel
fără astrul galben
care-l încălzește.

În ziua de...(25.10. 2014) mai citesc și recitesc volumul UIMITÃ E VIAȚA, editura Vinea, București, 2012, autor poetul Grigurcu Gheorghe cu dedicație poetului Valerian Ciobanu...
Însă eu, deocamdată, nu prea sunt poet!
Un luptător poate, încă mai sunt, la sigur, mai sunt.

Continuu în acelaș jurnal. De Negru, Roșu, Galben și Verde la sfârșit.

Constatam cu stupoare că la 8 februarie 2016 n-am fost prezent la un eveniment de la Uniunea Scriitorilor din Chișinău la care au vorbit: istoricul Anatol Petrencu, și Georghe Simion, venit tocmai de la București pentru întâlnirea cu reprezentanții societății civile din partea de Est a teritoriului cedat/pierdut de Țară la mijlocul secolului trecut - (la 28 iunie 1940). N-am avut cum să particip cu serviciul meu pe care îl aveam în acea perioadă și regretam. A doua zi am scris un fel de poezie în proză pe o imaginată foaie verde. Ziceam așa: Cândva, tare demult/desenam un soare cald în luna februarie/apoi și un copac cu frunze verzi/Visam să devin și eu arbore/cu rădăcinele în cer/iar cerul ca și pământul era plin de frunze verzi./Îmi doream un cer verde/plin de speranțe/iar El, Cerul era albastru/și marea îmi părea albastră/deși, uneori ea se colora ba în verde, ba în negru sau în cenușiu./Mai visam că văd un curcubeu/ doar din trei culori sau poate erau mai multe/însă foaia mea era verde/și ea exprima un fel de incertitudine.

După numai un an de zile, am reușit să vin / să ajung la o altă întâlnire, care s-a desfășurat la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, unde a avut loc lansarea cărții „Ghetoul din Chișinău 1941-1942” de Paul A. Shapiro. Evenimentul a fost organizat de către Ministerul Culturii în parteneriat cu Ambasada Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” și Muzeul Național de Istorie a Moldovei. La manifestare au participat ministrul Culturii Monica Babuc, viceministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Lilian Darii, ambasadorul SUA în R. Moldova, James Pettit, autorul cărții Paul A. Shapiro, istorici, muzeografi, scriitori și ziariști.
Ambasadorul SUA în R. Moldova, James Pettit, a declarat că misiunea diplomatică este onorată să fie parteneră în organizarea unui asemenea eveniment. ”Aceasta nu-i doar o carte, ci un omagiu tuturor celor care au avut de suferit de pe urma Holocaustului”, a spus diplomatul American cu nume de familie francez.
Ministrul Culturii, Monica Babuc, a amintit, între altele, că în anul 2015, printr-o decizie a Guvernului, în R. Moldova a fost instituită o nouă zi comemorativă – Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Potrivit oficialului, drama evreilor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial trebuie cunoscută de către noile generații, pentru ca aceasta să nu se mai repete niciodată. În context, ministrul a declarat că la Chișinău va fi deschis și un muzeu al Holocaustului.
Apoi Paul A. Shapiro, déjà la următoarea întâlnire din Librăria din Centrul Chișinăului a menționat că volumul cuprinde 49 de documente despre masacrul evreilor din anii 1942-1942 din Basarabia, iar în cele 300 de pagini ale cărții cititorul va găsi citate circa 500 de documente dintre mii din cele existente, descoperite în arhivele din România și R. Moldova.
Paul A. Shapiro este Director de Afaceri Internaționale și Director Emeritus al Centrului Jack, Joseph și Morton Mandel pentru Studii Avansate despre Holocaust, de la Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite. Este autorul unor studii despre politica și fascismul din România interbelică. A fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România și membru al echipelor de conducere ale periodicelor Journal of International Affairs și Problems of Communism.

Tot în aceste zile de iarnă am asistat la scoaterea în lumină a unei noi enciclopedii. Poate, nu este spus bine, dar așa au afirmat academicienii de la Chișinău. Eu am conchis că mulți dintre noi, născuți în URSS, nu suntem satisfăcuți de rezultatele primului sfert de veac al independenței Republicii Moldova pentru că nu ne-au fost îndreptățite așteptările. Așteptam să apară ceva care să ne bucure, însă nu prea observam. Am aflat recent că a fost lansat primul volum al „Enciclopediei Moldovei” . Care, de fapt, este al doilea. Însă în luna mai 2016 a mai apărut o ”Carte de aur a Basarabiei și Republicii Moldova”, Editura ”Pontos”, autor Denis Roșca.
Cartea dată, cu peste 1800 de nume, a anticipat apariția volumului despre care intenționez să vă relatez. Iar evenimentul de acum câteva zile avu loc la Biblioteca Științifică Centrală „A. Lupan” a Academiei de Științe a Moldovei.
Potrivit președintelui AȘM, Gheorghe Duca, prefațatorul lucrării, volumul I are 790 de pagini și cuprinde informații structurate în circa patru mii de articole în ordine alfabetică de la „A”, până la „Basarabia”. Această lucrare urmează a fi repartizată în toate bibliotecile principale din oraș și din republică, a spus Victor Țvircun, academicianul coordonator, care a moderat lansarea volumului. După multe cuvinte elogioase spuse de academicienii prezenți la eveniment, am solicitat opinia directorului Bibliotecii Științifice Centrale „A. Lupan”, doctorul habilitat în științe politice Constantin Manolache, editorul volumului. El a declarat că lucrarea oferă posibilități de informare și orientare în științele umaniste, sociale și economice, naturale și exacte, inginerești și tehnologice, medicale, agricole, arte etc.
„Am început de la zero. Pentru realizarea acestui proiect vast și complex am pus la temelie o nouă abordare în cercetare, care constă în actualizarea cadrului conceptual, dezideologizarea conținuturilor, reevaluarea unor spații falsificate sau tabuizate, precum și a unor fapte, evenimente, personalități istorice din viața publică. Primul volum a fost precedat de alte câteva studii enciclopedice și de sinteză: „R. Moldova” (enciclopedie), „Simbolurile naționale ale Republicii Moldova”, „Mănăstiri și schituri din R. Moldova” ș.a. Vom edita câte două volume în fiecare an”, a declarat Constantin Manolache. Și fiecare volum al „Enciclopediei Moldovei” va fi editat într-un tiraj de 2500 de exemplare, astfel ca aceasta să ajungă în toate bibliotecile publice. L-am ascultat pe dl Manolache de câteva ori și parcă nu-mi venea să-l cred. A avut la dispoziție vechea enciclopedie, apoi ”Cartea de aur… ” al lui Denis Roșca, ba chiar și cartea mea ”Nume și lume” și multe alte surse. Să fim onești! Nu chiar de la zero, domnule director! Amintesc că ultima enciclopedie dedicată Republicii Moldova a fost editată în anii 70 ai secolului trecut. Ea are opt volume și se cheamă ”Enciclopedia Sovietică Moldovenească.” O altă enciclopedie a Republicii Moldova poate fi considerată "Dicționarul Istoric al Moldovei” apărută la editura americană Scarecrow Press. Ea este dedicată în primul rând cititorului din afara Republicii Moldova.
Academicianul Mihai Cimpoi a subliniat că volumul I al „Enciclopediei Moldovei” corespunde criteriului de universalitate. „Aici nu s-a mers pe regionalizare, localizare, pe sfera noastră basarabeană, dar s-a pornit spre o sferă largă. Lucrarea e scrisă într-o limbă literară corectă. La acest volum au muncit savanți care cunosc bine domeniile. Deocamdată nu am acoperit nici două litere. Dar vom merge mai departe. Este o realizare excepțională”, a constatat Mihai Cimpoi.
Deocamdată n-am avut posibilitatea să citesc volumul I ca să-mi fac o părere clară despre carte. Despre ea a vorbit cu pasiune și academicianul Mircea Bologa și Tudor Furdui, Alexandru Roșca și mulți alții, însă eu aștept să văd ce vor spune cititorii ei, utilizatorii, oamenii care nu și-au adus contribuția la apariția și lansarea cărții, însă care au a-și spune opinia lor.
Afară e frig, o zăpadă încă se mai află pretutindeni. În localurile bibliotecilor, ba chiar și a hotelului ”Codru” au loc diferite întâlniri, lansări de carte, conferințe etc. Este omagiat poetul Grigore Vieru și la baștina sa și în alte localități românești. De obicei, acestea sunt preocupările unora în luna februarie, la început de an.
Iar eu, simt că pierd darul vorbirii, când trebuie să vă mărturisec...
Iar timpul trece și vin alte evenimente noi. De pildă...
Într-o duminică de aprilie care a fost o zi de Florii m-am întâlnit cu oameni minunati. Am acut emoții pozitive, cu poezie bună, cu cantece, flori, aplauze, imbratisari și destăinuri...
Scriitoarea, jurnalista, bloggerița, medicul de familie, poeta Otilia Țigănaș, a poposit la Cenaclul Grai Matern din sectorul Ciocana, Chișinău unde și-a dezgolit sufletelul și l-a pus cu grijă în palma clipei ce-am trait-o...
Firavă ca un ghiocel, sinceră, caldă, prietenoasă, deschisă, adevarată, a depănat amintiri izvorâte, parcă, dintr-o altă viață...
Atat de dulce... Atat de caldă... Atat de aproape, (deși a venit la noi de peste lanțul munților Carpați). Iar noi cei însetati de Dor de neam și de Țară, de vorba aleasa și de oameni talentați, am ascultat cuminți, am recitat, am lăcrimat, am aplaudat, cântat, dansat... Astfel încât, dupa patru ore, nimeni nu vroia sa plece, semn clar, ca purtam cu noi, acolo, în Casa Mare a sufletului nostru, un Dor de frați și de surori, pe care nici un pământ și nici o apa nu-l poate potoli...
Pe final de întâlnire, s-a propus ca una din ședintele din vară ale Cenaclului Grai Matern, să se desfasoare la Hasmas, județul Arad ".
Mă alătur și eu celor scrise mai sus de către mult stimata Doamnă Galina Codreanu, redactorul-coordonator Business Review - Compania Teleradio Moldova.
Cu adevărat a fost o sărbătoare de suflet, a unei familii mari de poeți, scriitori, actori, interpreți, compozitori, folcloriști... toți cu inima română și setoși de frumos și de Artă...
La eveniment au participat numeroase personalități din Basarabia, printre care cantautorii Vitalie Todirașcu și Valeriu Mocanu, Svetlana Vizitiu, Dan Verejanu, Tatiana Afanas Creciun și Tatiana Scripa, iubitoarea de poezie și proză Valeria Saculțanu, Dina Pripa - director Departament Știri la Vocea Basarabiei, Svetlana Spătaru, scriitorul Constantin Dragomir, subsemnatul - Valerian Ciobanu, Eugen Suruceanu, scriitorul Petru Hasnah, folclorista Ana Pagur, marele actor Sandu Cupcea, scriitoarea și poetă Renata Verejanu - un om cu suflet mare, moderatoarea evenimentului și bineînțeles oaspetele nostru din România (Arad), scriitoarea... Otilia Țigănaș, care a lansat 2 cărți minunate la acest cenaclu de zile mari.
Felicitări draga noastră, Otilia... Mereu să fii victorioasă în tot ceea ce faci și creezi :) O lansare cu adevărat de zile mari, la noi în Basarabia, într-o bibliotecă ce amintește de Transilvania și nu doar, în calitatea ta de poetă și scriitoare. Deocamdată, pun un punct și o virgulă, fiindcă nu cred că am terminat tot ce am avut de spus.