poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-19 | |
cuvintele se cer rostite
adeseori voind a fi proteze în amputările de vise dar rănile odată-nchise pe om îl fac iar să viseze și-o ia din nou cu gînduri primenite ................................. îmi scot la soare sufletul să-l spele lumina nouă-a primăverii de cruste jeg dezamăgiri ranchiună de toate cîte-n lume-s rele și-n crucea ochilor mirării să îi fac loc în mine ca grădină pămîntul reavăn aburind sămînța o ia în brațe și-o mîngîie în gestica ascunsului divin repaosul se umple de speranță iubirea-i peste tot în firea vie și zîmbetele calde din adîncuri vin fragilul aparent își umflă vîna răsar de pretutindeni gînduri noi o doamne cît mă simt de bine pe mine parcă ți-ai pus mîna mi-ai dat copilăria înapoi te simt atît de viu în mine...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate