am să vă rog să nu fugiți deodată ci pe rând
pentru a ne despărți se va mai construi un aeroport
și dacă ne vom înstrăina într-atât de mult cine ne va mai plânge doinele
se va moderniza și un alt aeroport pentru întreg descântecul lui homo planetarius
un fel de simbol al liniștii desăvârșite dinainte de cădere de marea cădere
tu cel astăzi botezat din Mila Preasfintei Treimi
vei supraviețui și vei scrie despre noi și despre părinții lor
din ce țară au ieșit strămoșii cu litere mari de tipar
cândva am cunoscut un om care se scăldase
în apele râului ohrid unde fusese îmbăiat orfeu
în pauza filmelor de război am stat mai mult de vorbă
el însuși aflându-se în război cu țara lui
nu mai știu cine pe cine a înghițit
poezia mizerabilistă s-a născut
din evadările în realitatea crâncenă
fără niciun fel de viitor sau devenire
la plecare am vrut să-i notez id-ul sau e-mailul
l-am scris pe o coajă din pădurea de fagi
mai târziu când m-am întors să-l transcriu pe curat
zadarnic am căutat copacul locul și lacul
nimeni nu știuse că pe acolo trecuse orfeu
amuțind și fiarele pădurii care mă recunoscuseră
înțelegând că zeii nu mai interesează
ori marile momente istorice întrupate
în bastonul șovăielnic al unui nevăzător pe trecerea de pietoni
suspendată ca podul de pe drina ținut în palme de două zâne gemene
o mamă cu un copil în fașă roz îl ia de mână
și-l trece dincolo spre ușa unde nu locuiește nimeni
brusc pământul se desface și din el reapar profesorii de istorie
îmbrăcați în salopeta albăstrie a vieții de pe tărâmul lui dante
uitându-se fix în ochii trecătorilor cărând
pungi cu doi-trei cartofi sau două-trei cepe
nu-i recunoaște nimeni cu excepția fanfarei din vremea lui caragiale
însuși caragiale le dă onorul
ecoul trecând ca un șuierat de șarpe cu clopoței
prin venele celor care n-au murit și n-au fost îngropați
în tunelurile de antracit ale vieții de dincolo
umbra ei este arta fugii încolăcindu-se la picioarele de fum ale veșniciei
în lumea de nămeți și tu vei rămâne
un om singur înnegrind zăpada de melancolie
îngăduie-mi să sper că va fi liniște
și te vei bucura de absolutul divin
vei putea să deschizi mirându-te cartea de citire la litera ,,a’’ mic de mână
să spui că ,,a’’mic de mână n-a fost o târfă a tuturor popoarelor lumii
izgonită de omul cel rău să –nvețe arta fugii în pământul nedreptății
păscând laolată cu rumegătoarele din peștera nedibuită și imperfectă
,,a’’mic de mână a fost și este micul prinț
care a venit să te-nvețe să culegi un trandafir pentru mama ta
și tot el într-o zi te va-nvăța în dimineți fără sânge
cum să faci pentru iubirea de patrie un pas de mușchetar înainte
după ce ai murit pe front nimeni să nu mai știe a arăta pe hartă
unde și pentru cine ai luptat până la moarte
din noblețea genuină a eroului cu suflet de poet