poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-28 | |
am să vă rog să nu fugiți deodată ci pe rând
pentru a ne despărți se va mai construi un aeroport și dacă ne vom înstrăina într-atât de mult cine ne va mai plânge doinele se va moderniza și un alt aeroport pentru întreg descântecul lui homo planetarius un fel de simbol al liniștii desăvârșite dinainte de cădere de marea cădere tu cel astăzi botezat din Mila Preasfintei Treimi vei supraviețui și vei scrie despre noi și despre părinții lor din ce țară au ieșit strămoșii cu litere mari de tipar cândva am cunoscut un om care se scăldase în apele râului ohrid unde fusese îmbăiat orfeu în pauza filmelor de război am stat mai mult de vorbă el însuși aflându-se în război cu țara lui nu mai știu cine pe cine a înghițit poezia mizerabilistă s-a născut din evadările în realitatea crâncenă fără niciun fel de viitor sau devenire la plecare am vrut să-i notez id-ul sau e-mailul l-am scris pe o coajă din pădurea de fagi mai târziu când m-am întors să-l transcriu pe curat zadarnic am căutat copacul locul și lacul nimeni nu știuse că pe acolo trecuse orfeu amuțind și fiarele pădurii care mă recunoscuseră înțelegând că zeii nu mai interesează ori marile momente istorice întrupate în bastonul șovăielnic al unui nevăzător pe trecerea de pietoni suspendată ca podul de pe drina ținut în palme de două zâne gemene o mamă cu un copil în fașă roz îl ia de mână și-l trece dincolo spre ușa unde nu locuiește nimeni brusc pământul se desface și din el reapar profesorii de istorie îmbrăcați în salopeta albăstrie a vieții de pe tărâmul lui dante uitându-se fix în ochii trecătorilor cărând pungi cu doi-trei cartofi sau două-trei cepe nu-i recunoaște nimeni cu excepția fanfarei din vremea lui caragiale însuși caragiale le dă onorul ecoul trecând ca un șuierat de șarpe cu clopoței prin venele celor care n-au murit și n-au fost îngropați în tunelurile de antracit ale vieții de dincolo umbra ei este arta fugii încolăcindu-se la picioarele de fum ale veșniciei în lumea de nămeți și tu vei rămâne un om singur înnegrind zăpada de melancolie îngăduie-mi să sper că va fi liniște și te vei bucura de absolutul divin vei putea să deschizi mirându-te cartea de citire la litera ,,a’’ mic de mână să spui că ,,a’’mic de mână n-a fost o târfă a tuturor popoarelor lumii izgonită de omul cel rău să –nvețe arta fugii în pământul nedreptății păscând laolată cu rumegătoarele din peștera nedibuită și imperfectă ,,a’’mic de mână a fost și este micul prinț care a venit să te-nvețe să culegi un trandafir pentru mama ta și tot el într-o zi te va-nvăța în dimineți fără sânge cum să faci pentru iubirea de patrie un pas de mușchetar înainte după ce ai murit pe front nimeni să nu mai știe a arăta pe hartă unde și pentru cine ai luptat până la moarte din noblețea genuină a eroului cu suflet de poet
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate