poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-12 | | trăiesc handicapul omului care a cunoscut geniul în această viață îl numesc geniu pe părintele teofil pârâianu de la sâmbăta de sus 1400 de ortodocși în căutarea smereniei care nu există au fost de față când părintele ne-a vorbit despre smerenie și despre insuficiența gărzii de fier care n-a fost de oțel răstignirea pe cruce nu are nevoie de pistol apoi din senin asupra mea a plouat cu bani ca să-l pot însoți la sâmbăta cu trenul probabil că maria magdalena i-a aruncat din vipia lumii dezbrăcate probabil un înger pentru ca să nu se prăbușească aula magna de atâta duhovnicie probabil așa a trebuit să fie eu chiar am cunoscut oameni care au construit catedrale le-au dus în spate și nu și-au mai regăsit niciodată locul în acestă lume unii au fost foarte buni meseriași lucrul făcut din mâna lor atingând unicitatea își etalau zestrea pe tarabă după care o dădeau pe fleacuri vorbele înțelepte pe care le rosteau fiind resorbite cu nesaț prin cordonul ombilical al planetei de aur ce adăsta în mod miraculos în brațele fiecăruia din cei care-i ascultau fiind foarte convingători în zilele de marți toată suflarea se îndrepta spre târgul de obiecte unice și inimitabile în acea zi de marți nici vântul nu mai bătea cuvintele aveau rezonanțe magice putând fi înțelese foarte ușor de la mari înălțimi târgul despre care vorbesc instalându-se conform hotărârii consilierilor în concediu de neodihnă demarcat cu strictețe de o infinită criză de timp care nu există cum spun kant și nichita să ajungă în sala de protocol la ultima încercare de alba-neagra undeva la o margine de lume în permanentă mișcare ca și cum le-ar fi fost teamă să se-apropie de centru axis mundi pentru toți cei care nu-și dăduseră silința a înțelege că înțelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu și unicitatea nu se dobândește prin exercițiu fiind mai mult rodul sutelor de oameni inspirați ai neamului fiecăruia și care nu avuseseră vreme să se exprime așa cum se cuvine fiind mereu plecați prin războaie de curând am vizitat centrul lumii și am trimis cărți poștale celor rămași pe fața de bazalt a lumii pământene singurul loc de iarbă grasă unde se mai puteau construi catedrale pentru turma cu oile de aur ce și-a pierdut mioritic păstorul cel bun văzând fascinat cum oamenii mai în vârstă decât mine și decât cei din neamul meu mi-au dat din înțelepciunea lor nescrisă-n cărți atârnate pe icoane nefăcute de mâna omenească lucruri greu perceptibile și pentru a-l căror tâlc divin trebuie să locuiești nu în lume ci în pustia lumii singura reprezentare despre lume fiind divină și irepetabilă cumva nătângă ca o fată rămasă bătrână care nu și-a trăit niciodată viața cu adevărat iubind mai mult lucrurile unui bărbat plecat la oaste pe un cal alb pentru a se întoarce pe gloaba neagră a morții lucrurile rămase după el nemaiavând nicio semnificație constituindu-se în umbra fără catarg a unei fregate ce niciodată nu s-ar fi putut numi dragoste
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate