poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-04 | |
prietenii mei sihaștri au un laptop ultimul răcnet
și se uită la filme romantice din viața civilă niciunul nu s-a oferit să-l schimbe cu al meu second hand unii conduc bmw x5 alții mercedes eu am ales să merg pe jos să-i ajung din urmă să așez piatra de temelie la catedrala mântuirii construită numai din credința românilor în cele veșnice nu din mila publică pentru că pe vremea sf. vasile cel mare aerul nu era palid și niciodată nu s-au înălțat catedrale albe din cărămizi albe de mai multe ori m-am întrebat cum ar trebui să reacționez în fața nebunilor care mă văd în spectru stahanovist cum prostia și lașitatea lor de a face umbră pământului după ce au terminat de ucis o planetă ca-n satirycon s-au terminat toate biletele sunând la 112 în ruptul capului nu puteai să accepți că pentru păcatele tale Dumnezeu te-a pedepsit să locuiești cu asemenea imbecili și pentru a putea supraviețui trebuia să transformi cuvintele de hulă într-o plantă neinventată din grădina bunului Dumnezeu aniela singura fată din lume iubită de mine printre flori a fost cea care a inventat o floare numai pentru mine ca și când zilele lui noe ar fi fost pe sfârșite în fața comisiei sălbăticită de prea multe examene fără plată planta fără nume din botanică a înflorit în februarie toți s-au grăbit să-i dea numele meu alipindu-se de aniela practicând tantra-yoga după manualele vechilor înțelepți tibetani direct în tibetană coborând de pe acoperișul lumii cu o parașută în cădere liberă spre casa părintească unde aniela avea numai mamă tatăl murise într-o catastrofă feroviară nedând semnalul la timp din trenurile care s-au ciocnit rămăsese doar locomotiva în care mai târziu am făcut fotografii cumplitul accident însemnând ridicarea la cer a tuturor vagoanelor de călători morți sau răniți din neatenția indivizilor pe care nu i-am revăzut decât în momentul când strângeau mărunțișul de la nunți în care nimeni nu se iubea cu adevărat mirele pășind șchiopătând mușcând din rochia imaculată a anielei măritată la sfatul meu cu altul și pentru care nu va mai fi nicicând inventată o floare omologată nu am fost sultanul zăpezilor cum credea dire straits ci doar un fulg pe patul de pușcă al soldatului ucis pe un ocean de dinamită feminină în lumea mea locuiesc pe acoperișul lumii de când m-am stabilit aici frizerițele de pe strada gării au tuns toți copacii și au ras toate zăpezile una din ele seamănă cu aniela prințesa zăpezilor dar nu mi se topește în brațe în loc de vibrația inimii se aude ecoul incandescent al firmelor atinse de turgescența spiritului măturând părul tunsorilor- garcon al tuturor fetelor care-și regăsesc cu greu iubitul împrumutat de cea mai bună prietenă poliția de moravuri își întocmește procesele-verbale doar din ecouri fiecare polițist de moravuri ascultă cu atenție maximă cum ecoul face să cânte munții din fluier de os după o partitură specială de vindecat iluzii și epilepsia din ultimii ani din viața lui ion creangă ultima pagină a geniului copilăriei face să crească temperatura în interiorul pământului cu câteva mii de grade și ființele vii au un final demn de cartea recordurilor aflată în vacanță de vară prelungită coborând cu sfială din matizul roșu parcat peste stradă schimbându-și brusc culoarea în oliv metalizat plecând singur spre orașul de aur cum i-au spus cronicarii anielei așteptându-mă să inventez o altă floare pe care să n-o fure șarpele când adorm ori sunt trist îmbrăcat de înmormântare deși speranța moare ultima și frizerițele tund de zor cu mașina de perfecționat viața cu storurile trase la jumătate nimeni să nu se creadă mai mare decât este după ce toți locatarii și-au părăsit viețile negăsindu-și piese de schimb au rămas fotografiile în sepia la o porție de sepia adevărată pentru singura mea viață de qintă royală pe care alții o știu pe de rost de s-au făcut cursuri universitare demonstrate cu aplomb de tineri preparanzi pentru cei mai bătrâni oameni din lume care nu vor să moară fără diplomă de excelență pusă la loc de cinste de cel ce le va fi fost maestrul de simpatie al surdo-muților aflați în moarte clinică |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate