lacrimile tale magdalena mai fierbinți
decât întorcerea poetului risipitor acasă
mai puternice decât castanele părăsindu-și originile
și sălașul de veci pe drumul găzarului anonim
anton pann compunând cântece bisericești
pentru o biserică fără cultură muzicală
ion luca caragiale refugiat la stră-stră-străbunica polixenia
nichita deviind mersul trenurilor cu o metaforă
întârziind dinadins pentru a te cunoaște mai bine
spălând picioarele umflate de faptele apostolice
rănile Duhului Sfânt nicidecum neputând fi pipăite
de critica literară în ovații descriptibile pe harta trădării și a facerii
te-am sprijinit să nu cazi să nu te-arunci în fața trenurilor
deși tu mă sărutai cu viteza trenurilor și lacrimile despărțirii
de orașul în care erau mai multe genii decât gropi în cimitir
semănau cu geo bogza în inspirație talmudică
aș fi vrut să-ți ofer în dar orionul
dar știu că tu erai prea obosită de plâns
și târziu am înțeles că nu după mine
ai plâns cu toate castanele din ploiești
pe drumul cu toate ceasurile lui nichita
îmbulinat de geniul tău feminin
ca și scheleții din sala festivă a șefilor de promoție de la medicină
cărora notele de 10 nu le mai încap în catalog
ci după vraja cuvîntului rostit în tăcere
printre frunzele de lotus amărui ale ceaiului negru-amărui
când ferestrele se desprindeau de la sine
devenind autostrăzi din san francisco
pentru ultima noapte de război adevărat
tu erai un imperiu de tobe eu un imperiu de surzi
da te-am iubit pentru că l-am iubit pe nichita
pe caragiale pe gadamer pentru care am primit nota 9
în utima vacanță petrecută împreună pe acoperișurile din 6 martie
când ca să ne facă pe plac responsabilii cu dragostea desăvârșită
s-au gândit să schimbe acoperișul și toată facultatea de filosofie
a fost mutată în cantina grozăvești
acolo unde ți-am cărat tava cu ciorbă de perișoare
și fasole bătută cu cârnăciori din care-ai uitat să mănînci
stupefiată de întrebarea mea despre nicolae breban
singurul don juan care n-a primit nobelul
don juan se uita la tine cu ochi caligrafici
și tu ai fost singura ființă din universul concentraționar
pentru care examenele nu contau indiferent de natura lor
oricum nu puteai primi decât nota invidiei absolute zbughind-o
fără bilet la muzeul ceasurilor sub privirile clonțoase ca muma pădurii
a unui imens număr de polițiști în țivil primindu-și salariul din amenzi
interzicând orice acces logic în compartimentul nostru
pentru că definiția logicii a fost formulată de polițiști în țivil
nu de aristoteles ascultându-l pe platon în răscoale de fum
toate ceasurile s-au oprit în toate stațiile și s-au dat înapoi
timpul a stat ca poporul român în fața istoriei
numai și numai pentru tine magdalena
tu care ai spălat picioarele lui iisus
cu mirul cel mai scump din iudeea
ai fost femeia vieții mele
de aceea te-am lăsat să plângi înainte