zidul îmi repetă că ești moartă
pianulștiutdintotdeauna îmi repetă că ești moartă
fereastra îmi repetă că ești moartă
pragul rugăciunea zâmbetul oamenilor de pe margine
gândurile
toate îmi repetă că ești moartă

cel mai important lucru pe care îl știu

te îngrozesc degetele tale, le ții ascunse
într-un aluat pentru tăcere.



dacă-mi vezi tatăl
poate-ți spune ție
ce naiba a făcut cu atâtea chei
depărtarea, din fibre textile, ne leagă strâns
bătăile inimii, identice,
făcând din văz genunchele alb
al singurătății

cel mai important lucru pe care îl știi despre mine

senzația aia linie continuă
apăsătoare

senzația aia
ca și cum ar muri cineva zilnic
dincolo de zid

ca și cum ai zdrobi tăcerea cu o piatră
în formă de inimă

apoi ne așezăm una în dreptul celeilalte
precum două lamele pentru umbră
și-ți șoptesc că te îngrop într-o mie de vieți, dacă e nevoie.