Iată-mă! Alerg și deschid palma serii, apoi o sărut ca și când ar fi ultima din rândul acestei lumi, dar prima dintre cele dorite. Curios îi ating coapsele și simt curgerea lină a înserării către sărutul nopții din îmbrățișarea tăcută. Dinspre albastru spre timpul nostru se deschide atingerea, una specială așa cum ești tu, așa cum este pasiunea noastră ce ne mistuie în ceasurile târzii. Þi-aș striga numele dar îmi este teamă de ecou, de puterea lui atunci când ne vom revedea. Dar ce mai putem face în nestăvilitul tăvălug al dorințelor mici și neputințelor mari? Pe cine interesează că alergătorul de cursă lungă a abandonat poteca pentru un drum? Doar pe tine, dragostea unui parfum ce simte iubirea! Nu mai privesc trecutul pentru că vreau să mă uit către mâine, evident, acolo ești doar tu, iubirea din orașul chemării, misterul și conturul unor buze de foc...
Așteptarea buzelor a făcut ca și caruselul unui sărut să-și ceară dreptul la cuvânt. Îl căuta și pe alocuri îi scria într-o caligrafie a privirilor ce spunea cât de mult își dorește o noapte a pasiunii. Descifrez fiecare punct și-mi doresc sa fii paginile dintr-o carte, de ce nu cartea noastră. Coperta va fi îmbrățișarea zâmbetelor dintr-o iubire ce nu pune egal între sex și dragoste. Niciodată. Poate nu voi ajunge să închid cercul, dar arcul lui mă va hrăni. Îmi voi imagina că ești în toate femeile din viața mea. Și te voi iubi așa cum nimeni nu a putut să o facă. Ai să simți asta, cu cât mă voi apropia mai tare de parfumul și mirosul pielii tale. Voi fi aici pentru a fi acolo...
Ești departe, dar atât de aproape. Te-am tot căutat și te-am găsit în cărțile pe care le-am citit, uneori și în cărțile pe care le-am scris, cu siguranță în cele pe care le voi scrie. Nu-ti știam fizionomia, dar știam că exiști și în fiecare zi îți făceam câte o declarație de dragoste. Poate ai auzit-o, de asta ai apărut atunci când îmi scriam tristețea. Tot aievea. Poate nici nu exiști pentru nimeni, dar cu siguranță te-ai îndrăgostit de mine. Aș putea să te descriu, să te iau în brațe, să-ți sărut trupul, să te îmbrac, după ce te-am dezbrăcat cu privirea. Aș mai vrea să te rog ceva. Când te vei îndrepta spre mine sa mergi încet, să pot avea timp să te privesc, să te uit undeva în brațele mele, să te ascund sub sărutul pătimași, să te fac să nu mai pleci, să rămâi aici, acolo, oriunde ai fi, femeia mea din vis...
O altă dimineață dintr-o altă zi, cu aceeași femeie în suflet și în trecerea durată în tot ce simt și scriu. Te doresc femeie și te voi avea, chiar dacă voi aștepta în tăcere fiecare altă zi. Și tu mă dorești dar nu ai curajul să-mi spui, poate că va veni acea zi în care să te lași sedusă de îmbrățișările timpului și să nu-l mai lași să treacă pe lângă tine. Iubire! Nimeni nu-ți va da înapoi ziua de azi, ți se va spune că ești minunată și tu vei plânge pentru că sufletul tău este nefericit și neîmplinit. Doar ție îți pasă, nimănui altcuiva nu-i trece prin cap că nu poți fi o mașină de făcut copii, mâncare și sex. Ascultă-ți glasul trupului și dorinței de a alerga către bărbatul pe care-l iubești. Aleargă spre libertate, rupe chingile supunerii și dă-i lui, bărbatului, centura ta de castitate...