Marea criză băsesciană
De la întemeierea Principatelor Unite, se poate vorbi de o criză continuă. Înlăturarea lui A.I. Cuza a fost o surpriză pentru mulți. A venit, din fericire , un principe pus pe fapte mari și le-a dus, cât de cât la capăt, cu excepția ezitării în ultimii ani de a se alătura Antantei. Între cele două războaie luptele politice, tulburările naționaliste, criza economică din 1929, înlăturarea lui Carol II, regimul antonescian, regimul comunist au constituit un șir de crize din care România a ieșit ca un bolnav după grele operații. A venit „loviluția”, Iliescu a stricat mai tot ce se putea strica și a dezamăgit pe toți care aveau niscaiva iluzii. Este și acum, calm, surâzător , așa cum este istoria cu noi toți. În anii 90 s-au produs cele mai mari nerozii din istoria acestei țări. În loc să se consolideze, țara a decăzut economic, cultural, social, sub loviturile nemiloase ale unor rechini născuți ex nihilo. În ignoranța sa proverbială, Petre Roman a declarat industria românească „un morman de fier vechi”, deși sunt pe glob țări cu rezerve naturale mult mai mici care o duc mai bine și nu sunt socialiste, ca RPChineză. Cooperativele de producție se puteau transforma în ferme de tip american sau chiar israelian ( moshavuri) , fără jaful prostesc la care au fost supuse. Abia acum s-a trezit producătorul român că mai are ceva de făcut. Educația și sistemul sanitar au fost batjocorite de parcă ar fi avut cineva interes să ne întoarcem înainte de epoca renascentistă. Adică analfabetismul și semidoctismul se lățesc ca o molimă. Și acum să venim la Traian Băsescu. Nu știu de ce , îmi amintește de ultimii împărați romani din secolul V, care voiau multe și nu obțineau nimic. Au venit „lupii tineri” ( relativ) uniți în cuget, fără simțiri, social-liberalii care vor să facă și ei multe. Nu le dăm vot negativ că nu-i știm. Călăul Stalin, în adânca sa înțelepciune zicea – „ Cadrele fac totul”. Se referea la dosare, dar luând sensul literal, are dreptate. Cine și unde sunt oamenii capabili să readucă normalitatea într-o țară bolnavă de corupție, în care toate împrumuturile, gigantice, s-au dus în diverse buzunare largi și încă neumplute. Unii îl visează pe Țepeș Vodă, alții pe Ceaușescu, dar soluția reală sau soluțiile că sunt mii de greșeli ce trebuie îndreptate, se lasă așteptate. Spectrul Greciei falimentare ne stă alături. Nici alții nu o duc grozav. Noi ne concentrăm pe numele unor personulități ( sic!). Om muri și om vedea.
BORIS MARIAN