ca și minutele niarne
la fel și calciul oaselor mele mă-nfășoară
treaptă cu treaptă în niște inele
de la un capăt la altul o noimă desprinsă
dintr-un tipar ce îi fusese dat să fie o sfarm
în pumn lărmuindu-mi apoi cugetul urmându-i
porunca de a restitui tot ce la naștere i-a fost
împrumutat știu că sunt doar purtătoare de izvoare
și nu curg singură prin obârșii în mine se revarsă
maturizarea cărții de căpătâi răsfoită filă cu filă
mă-ntreb acum unde-mi sunt faptele să mi le așez
deasupra ființei ca mărturii în ziua morții încă nu
am secat mai scot apă din fântână atât cât să-mi ud
sfârșitul poveștii aplecat pe soartă curând însă
jurămintele se vor rupe și-n vad se va-nălța crucea
de calcar și oase doar îngerii se vor așeza alături
ca pe o rană ce supurează-n ținutul liniștii
slăvind umbra ce poate va să mai fie vreodată

5 martie 2012