Deschizi o fereastra și ucizi o floare.

Dragostea e un om plangând în petale,
Disperat, să-și arate lacrimile oricui.


Mâini goale așteaptă ploaia .
Ea încă mai dansează unui nor
În care se termină visele.


O mână se plimbă printre degetele tale de la picior.
Caută petale de flori și amor.

Zâmbetul stă întemnițat pe buze.

Speranța e cuțitul în care se călcă în ultimul moment.

Liniștea apare înainte de țipăt.

Deschizi fereastra, e un țipat
De flori,
De amor...
E arta de a trăi această viață.