Căldura din cameră dansa liberă în voie, îi plăcea sentimentul de liniște ce era prezent de această dată cu el în încăpere.Un lucru dealtfel cu care nu se întâlnea mereu. Gânduri, emoții, amintiri vroia pe toate să le năpădescă în uitare pentru câteva minute de visare literară. Zburda în voie prin lumea minunată a scrisului și se pierdea ușor lăsat dus de val. Lampa roșiatică, sub formă de bulgăre de sare făcea atmosfera îmbietoare cu micuța ei lumină ce era alinată de întunericul ascuns în împrejurimi. Þigara sfârai la primul fum ce-l trase cu poftă în piept. Își mângâie suav ceafa purtat de ritmul muzicii. Această repriză de scris, pe care desigur nu o mai făcuse de foarte mult timp, îi trezea imagini frumoase de pe vremea când visa să publice o carte. Regreta într-un fel... dar nu avea de ce să fie distras momentului fericit al acestei seri calme de noiembrie. O seară plăcută și relaxantă în toate privințele. Bucuriile sunt scurte și trecătoare la fel ca și viața pe pământ.: azi este, însă mâine ai putea să te trezești că te scalzi în teroare. O teroare pe care desigur, nu mulți au tăria de a trece peste ea. Dându-și seama că începea a se abate de la drumul pe care pornise, hotărî că este momentul de a părăsii culmile abrupte unde stătea să cadă, cu gândul că mâine va face o nouă escapadă în lumea scrisului. Pentru aceasta avea să fie pregătit și înarmat cu mai multă voință și putere de sine.