Lansare carte

Florina Cătălina Florescu

"Inventing Me" / Exerciții de re-trăit

Mă aflam în Băile Govora când am primit invitația de participare la un eveniment literar, în Craiova. Vocea domnului N.N. Negulescu era caldă, ușor înecată de emoție și bunăvoință, dar nu cred că era vinovat telefonul de vibrațiile lăuntrice pe care le transmitea…
- Domnule, vă rog mult, dacă este posibil, să veniți! Nu o cunoașteți pe autoare. Vine din SUA pentru lansarea primei cărți, scrisă de domnia sa, în limba română…
- Maestre, sunt onorat, mulțumesc frumos! Mai am câteva zile, dar… să văd cum mă descurc, poate reduc puțin „concediul” și ne întâlnim.
- Nu, nu am știut că sunteți plecat. Ar fi o mare plăcere să vă avem alături de noi. Dacă nu se poate… vă înțeleg, nu trebuie să vă justificați…
- Nu mă justific. Am expus doar situația de fapt… Dacă pot, voi fi acolo, maestre!
De fapt, cred că luasem deja hotărârea. Am sacrificat o zi de concediu. Joi seara ajungeam la Slatina și vineri, până în prânz, pătrundeam în Craiova.
Pe treptele ce-ndeamnă tainic pașii în interiorul Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman”, privirea domnului Negulescu s-a înviorat în clipa ieșirii mele de sub umbra copacilor bătrâni, dar falnici, care străjuiesc curtea frumoasei și monumentalei clădiri. Trăgea neliniștit din țigara fumată pe jumătate, în timp ce dialoga cu poeta Georgeta Nedelcu din Craiova și cerceta cele două intrări cu priviri furișe. Eu întârziasem, nu mai mult de zece minute, din cauza traficului infernal cauzat, la rândul său, de blocarea circulației în zona centrală a capitalei Băniei, unde se efectuează lucrări de modernizare a infrastructurii. Avertizasem, prin telefon, sosirea mea întârziată.
- Bine ați venit, domnule! Eram îngrijorat…
- Maestre, am sosit și îmi prezint scuzele…
- Gata! Hai să începem! m-a întrerupt domnia, sa pentru a mă îmbrățișa și a mă trage de mână, conducându-mă în clădire.
Am intrat în acea sală micuță, la prima vedere, cu pereții încărcați de rafturile pline de sute și mii de cărți adunate în timp, în care circa treizeci de persoane și-au îndreptat privirile asupra mea. M-am rușinat, am salutat cu o înclinare stângace și m-am așezat cuminte pe un scaun din primul rând, alături de doamna Georgeta Nedelcu.

Doamna Nicoleta Trașcă, purtătoare de cuvânt a Bibliotecii Județene, a făcut o scurtă prezentare a prozatoarei, după care a dat cuvântul domnului Dan Ionescu, reprezentantul editurii „Scrisul Românesc” la care a văzut tiparul cartea „Inventing Me”.

Mi-a plăcut mult intervenția acestui domn, care ne-a introdus în lumea înfățișată de autoare, subliniind anumite calități stilistice, spirituale și sentimentele, ce au determinat-o să abordeze o temă specifică romanului biografic. Vorbind despre începuturile în literatură ale doamnei Cătălina Florescu, vorbitorul a menționat prima ei carte de critică, publicată în martie 2011, "Transacting Sites of the Liminal Bodily Spaces", dar și două piese de teatru, "Transitional Object" și "Three as in Tri-Angle or the Aftertastes of Life, pe lângă o serie de capitole în cărți precum "The Patient", "The Body in Medical Culture" și "Romanian Culture in the Global Age"...

Luând cuvântul, domnul N.N. Negulescu, director al Revistei de cultură universală „Constelații diamantine”, fondată la Craiova în anul 2010, a prezentat, într-o manieră proprie, atractivă prin acuratețea discursului în sine și, mai ales, prin descoperirea subtilităților stilistice și a tentei filosofice pe care autoarea a imprimat-o scrierii sale.
Domnia sa a subliniat, printre altele: „Inventing Me" este o carte memorialistică, rostitoare a fulgerărilor lăuntrice, care prin temele de meditație se revoltă împotriva turbulențelor destinului generator de consecințe. Chiar dacă izvorăște dintr-o delicată nostalgie a depărtării, vocea naratoare nu se abate de la rigorile categoremelor ce determină organizarea compoziției unitare. Darurile scrisului, remarcabil prin autenticitate expresivă, sporesc tensiunea internă a discursului epic în care sunt armonizate cu măiestrie conexiuni reale între faptele de viață, grupate în perioade și ansambluri semnificative. Sprintena transparență stilistică introspectiv-confesivă investește fericit distribuția sensurile inedite a seriilor temporare de evenimente… Îndurătoare, Cătălin Fluorina Florescu înviorează greutatea apăsătoare a amintirilor, fără să împuțineze substanța scrierii, care aleargă virtuos prin arterele ei. Tonul elevat și înflăcărat al limbajului este călăuzit de ceremonialul infuziei de prospețime”...

Autoarea cărții, stăpânindu-și destul de greu emoțiile, plăcută ochiului și urechii prin tinerețe, farmec feminin și cuvânt curat, lipsit de tenta aceea urâcioasă a pocirii cuvântului românesc, pe care mulți români plecați în străinătate o dau vorbirii lor pentru a părea mai interesanți ori importanți, s-a prezentat deosebit de delicat și sincer. A cucerit, din primele fraze, asistența. Încerc să redau, pe scurt, câteva idei, prin care o veți cunoaște și, sigur, o veți înțelege și o veți îndrăgi…

„Viața mea este o poveste. A început în România și continuă în Statele Unite ale Americii. M-am născut pe nouă martie la Măcin, Tulcea. Am absolvit Facultatea de Litere din București în 1998. În 2003 am obținut Masteratul în Literatură Comparată de la Purdue University, SUA. În 2007, aceeași universitate mi-a acordat titlul de doctor în Literatura Comparată. Am predat la Purdue University, Rutgers University, St. Peter’s College. În momentul de față sunt cadru didactic la Stevens Institute of Technology în New Jersey, SUA Aici predau cursuri despre arta scrisului și a conversației…
La trei ani a fost cât pe-aici să mă înec. La 14 ani, sunt intervievată de Securitate. La 15 ani aud cuvintele „cancer” și „chimioterapie” cărora nu le dau atenție. La 16 ani văd Parisul. La 17 ani și jumătate, îmi îngrop mama. La 23 de ani mă mărit și iau licența în Litere. La 23 de ani plec din țară. La 30 de ani nasc (în ajun de Sfintele Paști, n.a.) și îl pierd pe tata (în ajun de Crăciun, n.a.). La 32 de ani obțin doctoratul…
Cartea aceasta a fost scrisă pentru a nu uita româna, deși sună ireal. Exilul îți multiplică experiențele, o dată pentru că gândești în două limbi simultan sau alternativ. A doua oară pentru că devii un altul, deși niciodată pe deplin al țării de adopție, dar nici exclusiv al celei de naștere. În zilele bune, plutești într-un fel, dar te târâi în zilele grele…
Cartea aceasta mă aduce înapoi acasă. După 13 ani de hoinărit, mă întorc, în sfârșit, în literatura română!”

… Au urmat întrebări, răspunsuri, dedicații cu autograf, zâmbete, fotografii, îmbrățișări și… despărțiri.
Am plecat, încântat de conținutul evenimentului la care participasem, împreună cu prietenul meu, Viorel Pîrligras, autorul coperților primelor două cărți publicate de mine. La răcoarea copacilor din primitorul, frumosul și uriașul „Parc al poporului” ori „Parcul Romanescu”, am vorbit mult despre prieteni comuni, literatură și evenimente literare, despre arta scrisului și multe altele, pe care berea rece din halbe le-a răscolit și revigorat…
Păcat că zilele sunt tot mai scurte și timpul se scurge, atât de repede, în propria-i imensitate!