Treceam dintr-o sete într-alta femeie
cu trupul mărunt sămânță spre cer
treceam lăsând în urmă fluturi
privirea-ți de mătase abia
dacă-mi învăluia sânii
la cina poeților
deghizați în bărbați autentici

Treceam dintr-o sete într-alta femeie
siluetă obscură a timpului perfect
petrecut într-o săptămână
la fel
pascală
o lacrimă în poala universului
crescând
amar
din tușa unui pictor orb
conturând
iubire fără personaje

Treceam și nu-mi păsa
prea mult
de apariția
iluzionistului în cadrul
prim-balerinei
în chiar consumarea actului (scenic)
sau invers
dispariția decorului
în jobenul prea îngust pentru tot
universul ei și ce dacă repeta el
dezvelind maiestuos tabloul
până la sufletul lui parcelat
așteptând-o să pună ics
în dreptul perimetrelor sângerii
semnăturile atâtor femei

/sigur există și un azi
pentru cei ce au trecut de mâine
cum există și un niciodată
pentru cei ce au trecut de ei grăbiți
fără să se adune din spate/
azi trupu-mi gol tânjind
mătasea verde (privire blândă
odihnindu-mi sânii)
începe să se confunde cu marea
și totuși nici ics-urile
nici zero-urile nu vor încheia jocul morții
pe care nebuni stelari au închipuit
că-l pot juca pe fața de masă în pătrățele
a Dumnezeului
cărunt
(străin așteptând)
pe care din început
e așezat
un singur pahar cu vin
sau
gol




Treceam dintr-o sete într-alta

de Sorin Olariu

treceam dintr-o sete într-alta femeie
fără să-mi pese de tine
fără să-mi pese de mine
cu siguranța iluzionistului care
la fiecare abracadabra
știe că va scoate din joben
câte-o nouă cale
lactee

treceam dintr-o sete într-alta femeie
fără să-mi pese de tine
fără să-mi pese de mine
cu siguranța masculului în rut care
știe că ești doar o biată scorbură
a unui copac galactic ce rodește
din când în când pe
dinlăuntru

azi nu mai trec însă decât prin setea de tine
cu bâta în mână mă apăr de anii care
mă-nconjoară ca o haită de
câini maidanezi
dar unde ești tu femeie
dar unde ești tu iubito ca
parcelându-mi sufletul
să putem juca pe el până
la epuizare
ics-zero