Am o stare ciudată, vreau să scriu în jurnal dar o neliniște nedefinită, o nerăbdare ilogică nu îmi dă pace. Incertitudinea politică ne-a copleșit pe toți, inclusiv pe mine, lucidul, jurnalierul. Cât aș vrea să fug și să critic în același timp. Societatea fierbe, dar în oală e un ciolan intrat în putrefacție. Duhoarea ne amețește, ne termină. A picat în Parlament un guvern, se fac noi consultări, fiecare o ține pe a lui și în Þară brambureala a atins cote maxime. Gripa porcină este o amenințare reală. În Ucraina virsul s-a emancipat, a devenit mutant și face ravagii.

În România Liberă, Alina Mungiu Pippidi comentează intelectual ,,De ce premiul Hertei nu e și al nostru,,. Nu îi dau dreptate, în schimb îmi place logica argumentărilor din text:
,,- Cu avorturile lui Ceaușescu s-a luat Cannes-ul, cu securiștii lui s-a luat Nobelul. E greu de crezut că mai putem să îl vindem pe Ceaușescu încă o dată cu același succes.
- Ca să înțelegem de ce a luat Herta Premiul Nobel, și nu Kundera sau Kadare, scriitori mult mai cunoscuți decât ea, la douăzeci de ani de la căderea Zidului, trebuie să înțelegem rostul ascestui premiu.El a fost făcut pentru a populariza valorile umanității și rolul social al literaturii, e un premiu special, făcut de un fabricant de dinamită ca să-și spele păcatele.O literatură scrisă în scopuri pur estetice nu interesează comitetul care desemnează Premiul Nobel, care caută mai ales autenticitatea unei experiențe speciale, convertită în literatură. Ca atare Nobelul se dă și pentru biografie, și slavă Domnului că este așa!,,
Herta Muller a stârnit o adevărată furtună pe Mapamond. Și mai e ceva. Femeia nu se sinchisește. E mai mult antipatică ca manifestare decât plăcută. Acesta e felul ei natural: sinceră, corectă, rece, acel rece săsesc sau șvăbesc pe care noi românii nu avem cum să-l înțelegem, acea formă de comunicare care nu te încălzește la suflet dar îți dă încredere prin disciplină și seriozitate. În ce mă privește accept că în acel premiu, o fărâmă, bună sau rea, se poate discuta, este românească ceea ce pentru mine ca fond al problemei este suficient. Înseamnă că suntem în interiorul spiralei, respirăm, suntem parte a universalului, sfidăm ignoraanța.