29 octombrie

Ora 17. Sunt la școală și îmi contabilizez din pură curiozitate activitățile mediocre care s-au hrănit cu ceva clipe din propria-mi existență, în ultimele zile: ieri mi-am prezentat un proiect Intel Teach. L-am făcut în grabă, după ureche, neconvingător, o formalitate bifată. Tipa care a făcut intershipul nu avea treabă cu pedagogia, altfel pâinea lui Dumnezeu, ne-a lăsat de capul nostru, dorință nonstop la români.

Astăzi la 10 am intervievat 3 tipe pentru o angajare la bibliotecă, dicuții cu părinți nemulțumiți, schimbat cauciucuri pe față la Cielo, plătit rată la CAR pensionari, alte discuții cu părinții din aceleași motive, comunicare persuasivă cu profesorii implicați în ecuația părinților impacientați, semnat carnete de elev, discutat buget, căutat apartament pe net, convorbiri telefonice cu Dobri, Miru și Camelia, jandarm în pauze în curtea școlii, consultat citații la procese, Jurnal, admonestat o îngrijitoare. Chestii minore care te macină, de uniformizează, te golesc de pasiune și imbold vital, și într-un final mai devreme sau mai târziu te obosesc iremediabil.


Trupul zilei
Se scurge ud prin ferești,
Lumina sângerează
Pe sticla rece…
Dimineața
se dezbracă de suferință,
sufletul îți lasă dâre albe
pe tot ce atinge.

Versuri de Adrian Moraru. Personificări inteligente, imagini lirice încărcate de poezie. M-au deconectat pentru moment de la rudimentul administrat consecvent prin obligațiile slujbei. În același număr din Dealul Melcilor, decembrie 2007, citesc pagini din Jurnal de drogată, autoare între paranteze, Ninuca.
Subiect ce tinde spre normal în cotidian, țesut în jurul unui personaj malefic, drogul, secvențe scabroase ca preocupare umană. Povestea unei existențe ratate, fără întoarcere, toate spuse cu talent, implicare și oarecum cu remușcări siropate cu desnădejde. Nu știu ce model a avut prozatoarea, dar ai impresia că cineva care a cunoscut iadul ți se destăinuie. Relizez că asemenea secvențe sunt posibil reale și mă cutremur.
Prima mostră:
,,Merg printr-o mare de oameni și îi simt că le e silă de mine. Cred că put. Căcat! Mă doare în cur ce gândesc oamenii, numai de mi-ar mai trece durerea asta de oase! Am ieșit ca proasta degeaba, că nu știu să mă prostituez la soare. Noaptea e mai ușor.Urci în mașină, te sui pe acela, te miști un pic, dă banu și ai plecat.Nu îl cunoști , nu te cunoaște și i-ai luat cașcavalu. Deja tremur și nu știu ce să fac. Cum dracu să mă las de astea?Dacă aș muri ar fi atât de bine. Aș sta degeaba, cocoțată în barba lui Dumnezeu și i-aș cere socoteală.(superbă ideea) ! Nu m-ar mai durea capu, gâtu, oasele, tălpile, sânii pe care aproape că nu-i mai am, venele, carnea și privirea mamei. ,,
A doua mostră:
,,- Las-o dracu de treabă! Oi fi eu o curvă care bagă în venă, da tu ești un animal! Ce? Nu mă vezi? Nu put destul ca să te ferești de mine animalule? Ai intrat ca un bou în mine! Dă o sută de mii, să nu faci aici spectacol1 Să nu urlu în gura mare că m-ai futut și acu vrei să fugi de mine! Ha ! Haaa!,,

Franța se agită, are un scop, funcția de Președinte al U.E stipulată în Tratatul de la Lisabona, o persoană cu statut de pasăre rară în viziunea lui Sarkozy, capabilă să susțină vocea și imaginea U.E în lume dar și să vegheze gestionarea armonioasă a acesteia. Candidatura fostului premier britanic, Tony Blair este obstrucționată chiar de poziția Regatului Unit la la nivelul Uniunii: pentru o țară ca Marea Britanie, a nu fi nici în zona euro, nici în Shengen, a avea o derogare de la Carta Drepturilor Fundamentale reprezintă un handicap…
Mai pe românește, nici în căruță nici în teleguță, așa că nu prea merge oricum măi dragă Albion, se comentează din Hexagon.

Nicolae Titulescu a fost președinte al Ligii Națiunilor, voi avea bucuria să văd un român președinte al U.E ? nu nutresc minuscule satisfacții cu iz naționalist, de grup ejectat momentan dintr-o scară a valorilor europene, dar recunoașterea capacităților universal valabile ale unui concetățean ar reprezenta de fapt aprecierea gradului de civilizație al unei națiuni capabile să educe asemenea indivizi.
Deocamdată LATimes, cotidian american, crede că fatalismul este trăsătura dominantă a stării de spirit a societății românești postdecembriste. România de astăzi este încremenită. Nimeni nu vrea să își asume schimbarea, tinerii vor să emigreze, iar cei maturi se complac în fatalism. Mai spun ceva și de duplicitatea noastră istorică, argumentând cu plecarea capului netăiat de sabie, strategie milenară în spațiul carpato-ponto-danubian.
Simt o împlinire greu de explicat. După Revoluția ciudată din decembrie’89 ne-am ales cu ceva: libertatea de a contesta, sublim fiindcă acest drept este cheia schimbării de atitudine, al priceperii lecției ,, Democrația pentru noi,,.


Studiul Bestselling Fiction in Europe 2008-2009, realizat în 7 țări europene, stabilește topul celor mai citiți scriitori de pe Glob:
1. Stieg Larsson,suedez,cunoscut și apreciat pentru trilogia Milenium ( Bărbați care urăsc femeile, Fata care s-a jucat cu focul, Castelul din nori s-a sfărmat)
2. Stephanie Mayer îndrăgită pentru saga Amurg (Luna Nouă, Eclipsa, Zori de zi)
3. Khaled Hosseini, medic, scriitor american, afgan ca etnie, autorul bestseller-ului Vânătorii de zmeie
4. Roberto Saviano, jurnalist italian făcut mare de mafie, subiect principal în Gomorra
5. Carlos Ruiz Zafon, spaniol, cunoscut în România prin Umbra Vântului și apreciat pe Mapamond pentru El juego del Angel
Se pare că premiul Nobel sau altfel de notorietăți nu sunt factori determinanți într-un asemenea top 40. Elizabeth Gilbert și Jean Marie le Clezio sunt pe pozițiile 11 și 16, iar hipermediatizatul Paolo Coehlo tinde spre treapta 30. Românii nu erau acasă, autorii desigur, sunt de negăsit în acest top.Eventualele contestații se pot depune la adresa ruediger@wischenbart.com
Nu-i bai, lipsesc și nume mari cu adevărat în arta scrisului de romane ficționale, dar poți comenta gustul europeanului ?