singurul avantaj în urma fugii din rai este că murim separat. cu amintirile care gâfâie în fiecare gest. în fiecare mângâiere. chiar și numai pentru asta cred că fiecare declarație de iubire ar trebui să fie ca o declarație de avere.

mai știi când am visat că îmi perdusem capul. inima îmi bătea ca un vecin în țeavă. îmi pierdusem capul și culmea aveam o durere imensă de cap. se făcea că aveam și o cireadă de vite pe limbă fugărite de o ditamai jivina. oamenii îmi ofereau capul lor ca atunci când ne întorceam în bucurești și țăranii de pe marginea drumumului întindeau pepenii spre mașini. am promis să nu-mi mai sădesc privirea pe marginea drumului cât sunt cu tine. ca să nu mai am coșmaruri gen.

ce dacă nu sunt de acord ca sexul să vină foarte târziu într-o relație. ar fi ca o bere băută la mult timp după ce s-a deschis. hai nu strâmba din nas că nu sunt picasso să te accept. știu că ai păstrat până acum omul acela de zăpadă în frigider și îl hrănești cu nasturi. nu îți mai mușca buzele lasă-le mai bine să zboare. să își depună ouăle pe trupul meu.

aseară m-am culcat invers. nu știu de ce dar a fost ca și când am schimbat cu totul locul de hibernat. am găsit moduri fecunde de a-mi așeza mâna operată de a citi de a mă gândi că mă gândesc la tine. auzeam centrala de cartier fierbând. nici să fac pipi nu m-am dus. am adormit cu gândul la copilul care ducea o minge jumătate cât el.

erau fricile acelea care reveneau și mă luau în brațe ca după o lungă despărțire. fricile lungi girafele alea de îmi ieșeau prin creștet. serile când mușcam din pled și dinții îmi păreau din ațe. când împingeam noaptea-șifonier și întunericul curgea șiroaie din tavan. clipele când voiam să mă înghit. am și cicatrici pe aură. până ai venit tu și mi-ai băgat mâna în piept până la umăr prinzând inima transformată în pește. mi-ai zis că totuși e greu să mori nu cum se crede. mi-ai încurajat tâmplele ce să mai.

din când în când mă cerșesc de la toți prietenii de la toți cunoscuții. dau cu mopul peste oase trag carnea peste ele mai în dreapta mai în stânga ca pe o poză în photoshop. din pelerina de super erou fac o draperie să nu se vadă. să nu se benocleze sorin (așa îi zic eu la soare). oricum o să povestesc a doua zi tuturor prietenilor la un papanaș.

sunt minute când îmi lipsesc atât de mult încât îmi vine să mă întorc la vremea când jucam nu te supăra frate cu frati-miu și să mă iau de acolo de urechi. să mă aduc înapoi aici unde rup oamenii în felii ca pe portocală.

îmi place foarte mult să mă plimb pe câmp. vreau să mă plimb odată atât de mult încât să mă transform în iarbă. să uit de verde dar să-l port în suflet.

când vorbesc cu tine la telefon fac niște desene ciudate. la început romburi și pătrate apoi chipuri de oameni pe care nu i-am văzut niciodată. unii chiar îmi par reușiți. i-am păstrat pentru că vreau să îi punem nași.