Ion Văduva-Poenaru

Marea
Enciclopedie
Română

Concepută ºi coordonată, la Editura
„Geneze”, de poetul, filosoful, eseistul,
scientistul ºi editorul Ion Văduva-
Poenaru, Marea Enciclopedie Română

se „adaugă cu modestie” suitei de enciclopedii
ºi dicþionare ivite în ultimii ani,
dorinþa expresă a colectivului fiind aceea
de a demonstra, „odată în plus, unitatea
de neam ºi limbă a poporului nostru,
punând în evidenþă valorile ºtiinþifice ºi
culturale româneºti, prezente cu majuscule
pretutindeni în lume, în spiritualitatea
universală”.
Nu cunoaºtem în întregime structura
amplului proiect editorial, dar, din
cuprinzătorul argument ce deschide volumul
al X-lea, Scriitori ºi Filosofi, A-L
(Editura „Geneze”, Fundaþia Realitatea
Românească C.Þ., Bucureºti, 2009),
reiese că în final vor fi 12 tomuri, fiecare
însumând aproximativ 500 de pagini ºi în
jur de 200 de personalităþi cărora autorii,
nespecificaþi la finalul fiºei, le conturează
profilul.
Prezenþa în acelaºi sumar a scriitorilor
ºi filosofilor e justificată de faptul că membrii
colectivului au vrut să reliefeze, „printre
altele, că scriitorii români din toate timpurile
ºi de pretutindeni au dimensiunea
profunzimii filosofice în tot ce gândesc,
întreprind ºi scriu” ºi că filosofia
românească, ignorată atât ieri, cât ºi azi,
se „constituie, profund, ca o dimensiune
esenþială a culturii naþionale”, participând,
„în felul ºi cu proprietăþile ei, la croirea
spiritualităþii româneºti, instituind note
fundamentale ale acesteia”.
Militând pentru o evaluare ºi reevaluare
continuă a valorilor, autorii ºi-au propus,
totodată, să analizeze cele două
fenomene, literar ºi filosofic, într-o
„deplină obiectivitate, neþinând cont de
nici un fel de criteriu aleatoriu ºi perimat,
local în timp ºi spaþiu sau extins în hotare
nefireºti”, ºi să se situeze, pe cât posibil,
„cât mai departe de adeziuni sau adversităþi”
ori de „mistificări de ordin personal
sau de grup”. Altfel spus, o întreprindere
pur ºtiinþifică, menită să aducă în primplan
personalităþile cu adevărat mari ale
culturii române din domeniile abordate ºi,
într-o Europă multiculturală, să demonstreze,
prin ele, că „limba ºi literatura, cultura
noastră perenă ºi extrem de bogată,
(da, extrem de bogată) va contribui, pe
mai departe la îmbogăþirea hărþii spirituale
a Europei ºi a lumii”.
Cine sunt, aºadar, cei selectaþi să ne
legitimeze pe „frontispiciul culturii
europene”? De la prozatorul Ion
Agârbiceanu la poetul Emil Lungeanu, în
tomul amintit, ºi de la poetul, prozatorul ºi
dramaturgul Alexandru Macedonski la
poetul ºi ziaristul Horia Zilieru, în volumul
al XI-lea, Scriitori ºi Filosofi, M-Z (acelaºi
tandem editorial, 2009), sunt aproape
380 de nume mai mult sau mai puþin
importante ale culturii române, dintre care
nu lipsesc Tudor Arghezi, Eugen Barbu,
Ion Barbu, Lucian Blaga, Ana Blandiana,
Nicolae Breban, Augustin Buzura, I. L.
Caragiale, George Călinescu, ªerban
Cioculescu, Ion Creangă, ªt. A. Doinaº,
Geo Dumitrescu, Mihai Eminescu,
Octavian Goga, B. P. Haºdeu, Nicolae
Iorga, E. Lovinescu, Titu Maiorescu,
Nicolae Manolescu, Fănuº Neagu,
Hortensia Papadat-Bengescu,
Perpessicius, Camil Petrescu, D. R.
Popescu, Marin Preda, Liviu Rebreanu,
Mihail Sadoveanu, Mihail Sebastian,
Eugen Simion, Marin Sorescu, Nichita
Stănescu, Urmuz, Tudor Vianu ºi, dintre
filosofi, Petre Andrei, Dan Bădărău,
Alexandru Boboc, Petre Botezatu, Gh. Al.
Cazan, Vasile Conta, Teodor Dima, Mihai
Drăgănescu, Anton Dumitriu, Mircea
Florian, C. D. Gherea, C. I. Gulian, Ion
Ianoºi, Gabriel Liiceanu, Andrei Marga,
Achim Mihu, Constantin Noica, H. R.
Patapievici, Ilie Pârvu, Ion Petrovici,
Andrei Pleºu, Titus Raveica, C.
Rădulescu-Motru, D. D. Roºca, Florea I.
Stan, C. Stere, Alexandru Surdu, Vasile
Tonoiu, Ion Tudosescu, Teodor N.
Þârdea, Nicolae Vaschide, Gheorghe
Vlăduþescu, Mircea Vulcănescu.

E lăudabil actul de recuperare a scriitorilor
ºi filosofilor din diaspora (ªtefan
Baciu, Martha Bibescu, Nina Cassian,
Matei Călinescu, Emil Cioran, George
Ciorănescu, Ioan Petru Culianu, Mircea
Eliade, Paul Goma, Grigore Gafencu,
Eugen Ionescu, Nae Ionescu, Monica
Lovinescu, Bianca Marcovici, Bujor

Nedelcovici, Petru Popescu, Horia
Vintilă), a celor aruncaþi în închisorile
comuniste (Nichifor Crainic, Radu Gyr,
Petre Þuþea, Vasile Voiculescu), a autorilor
ºi gânditorilor din Republica
Moldova, dar surprinde prezenþa profilurilor
unora dintre coautori, care, prin
operă ºi activitate, nu se încadrează nici
pe departe în cele două domenii abordate,
precum ºi a altora (esteticieni, sociologi,
teologi, regizori, enciclopediºti
etc.), care se interferează în mică măsură
cu acestea. Sunt, apoi, destule nume
care, prin operă, nu aveau ce să caute
într-o asemenea enciclopedie ºi,
bineînþeles, numeroase altele, absente.
Căutându-i pe reprezentanþii noºtri, am
regăsit în sumar doar o parte din cei pe
care ne aºteptam să figureze ºi, dacă
între colaboratorii principali ai enciclopediei
nu s-ar fi numărat scriitorii George
Chirilă ºi Ion Rotaru, băcăuani prin
obârºie, probabil numărul lor ar fi fost ºi
mai mic. Cititorii de pretutindeni au,
aºadar, la îndemână date despre viaþa ºi
opera lui Vasile Alecsandri, George
Bacovia, George Bălăiþă, Ioan Căianu,
Radu Cârneci, George Chirilă, Ion
Frunzetti, Constantin Galeriu, George
Genoiu, G. Ibrăileanu, Solomon
Marcus, Alexandru Piru, Ioanid
Romanescu, Ion Rotaru (coordonator
special), Mihail Straje, Tristan Tzara,
Eugen Uricaru, C. D. Zeletin ºi ªtefan
Zeletin. Puþini, foarte puþini, în comparaþie
cu cei incluºi în alte dicþionare similare!
Precauþi ºi conºtienþi de absenþele de
marcă, alcătuitorii celor două volume ºiau
cerut, tot în argument, scuze faþă de
cei încă în viaþă, promiþându-le o rectificare
majoră în următoarea ediþie. Până
atunci vor mai avea însă de corijat
destule alte lucruri, începând de la citarea
exactă a surselor (la bibliografia critică
aferentă fiºei lui Ioanid Romanescu, de
exemplu, sunt indicate doar numerele
revistelor citate, fără a se specifica anul)
ºi până la cea a datelor biografice (ªtefan
Zeletin, bunăoară, s-a născut la
Burdusaci, nu la Burduºeni; lui Al. Piru i sa
dedicat o „monografie specială”: Simion
Bărbulescu – Introducere în opera lui Al.
Piru, Editura „Carminis”, Piteºti, 2002; la
fel cum C. D. Zeletin i-a consacrat rudei
sale o carte de referinþă: ªtefan Zeletin,
contribuþii documentare, Editura „Corgal
Press”, Bacău, 2002, neconsemnată nici
între volumele autorului º.a.m.d.).
Chiar dacă are un titlu derutant (Marea
Enciclopedie Română. Secþiunea I.
Enciclopedia marilor personalităþi din istoria,
ºtiinþa ºi cultura românească de-a lungul
timpului ºi de pretutindeni. Scriitori ºi
Filosofi. A-L, respectiv, M-Z) ºi în privinþa
acurateþei textelor se pot face unele
observaþii, pe ansamblu efortul colectivului,
restrâns ca număr, merită a fi catalogat
drept meritoriu, cele două volume
fiind utile unei largi categorii de utilizatori,
începând cu elevii, studenþii, cadrele
didactice ºi sfârºind cu toþi cei interesaþi
de o asemenea sursă sintetică de informare.
Cornel GALBEN

sursa:
Ateneu, 22 februarie, 2010, Bacau