In ciuda faptului, că am bucătărit foarte mult azi, în fugă am venit și la frățiile voastre, să văd dacă vă mai gândiți și la mine .
Nu, dar tot dau "SLAVÃ CELUI MORT, AZI PE SFÂNTA CRUCE," văd, că aveți aceeași trăire ca mine. Știți ce impresie am ?... că am început să ne adunăm toți cei care simt că în curând se va produce "Transformarea Omului Nou". Vom renaște în frumusețe, din cenușa trecutului, ca Pasărea Poenix .
Abia aștept să plec la Biserică, să-L conduc pe "DRAGUL SUFLETULUI MEU, odată cu El să-mi îngrop și patimile, și să înviez odată cu El, la ÎNVIEREA SA, un SUFLET BUN cu o inimă curată, spălată în SÂNGELE SÃU. Să nu-mi fie spre laudă, dar am postit și astăzi nu am mâncat nimic de aseară, nu mi-e foame !... Nu simțiți și voi durerile pe care le-a purtat atunci Iisus, pentru noi ?" Eu le simt, sunt foarte tristă, azi nu pot să mă controlez, chiar dacă mi-ar da cineva un munte de aur, durera din inimă nu-mi dispare.
Unii... se ntreabă "de ce să-L conducem la groapă de vreme ce a murit atunci și acum e în Ceruri?"
Pentru că Iisus e cu noi așa cum a promis, până la sfârșitul veacurilor, și dacă Biserica nu păstra această "Tradiție", BIBLIA ar fi dispărut demult. Biserica, însă a fost STÂLPUL nostru de susținere, la fel ca aracul de vie ca să-și susțină vița urcând spre soare, rodind struguri dulci ca mierea. Hai să fim "VIÞA DE VIE" care din "rodul faptelor noastre, să se preguste tot aproapele și să admire dulceața strugurilor noștri. Doamne ajută! Elisabeta.
"Cei din urmă, vor fi cei dintâi. Vor fi "STÂLPII NOULUI IERUSALIM!"...