sub tine se naște în fiecare dimineață
a doua inimă a mea;
tu nu o vezi niciodată,
te privește din camera cealaltă,
stă dezbrăcata într-un borcan
de gem de fluturi;
îi mai dau din când in când
cartela mea de metrou
- se ține de tine, în mers, numărând
zâmbetele oamenilor cărunți.
a doua inimă a mea
îți împăturește hainele și-ți apretează
cearșafurile cu acorduri de contrabas,
în după-amiezile
desenate pe umeri de femei urâte.
am învățat-o un mi minor
- chiar pe chitara ta -
îți conturează baloane cu aer pe pernă,
să zbori
să visezi//
să nu te temi de norii cu jartiere.
inima mea - a doua - îți scrie
cu degetele ei de pianistă, pe piept,
'bună dimineața'
cu zaț de cafea;;
când te ștergi, ea plânge ca o iubită de soldat plecat,
în gări de provincie,
călcând cu tălpile bălți cu textură de cer răvășit.
a doua
inimă a mea
se aruncă uneori de pe intercontinental,
legată cu sfori aspre
de stropii de ploaie ce-ți urmăresc milimetric pașii;
se îmbracă noaptea
în cămășile tale albe și largi; crede
ca sunt rochii uriașe de mireasă.
ea// a doua inimă a mea//
îți sărută umărul și periuța de dinți
și batistele și bomboanele mâncate pe jumătate
și nervii ascunși în cutii, îți sărută cântecele
și ceștile și glumele și poeziile;
ea nu a învățat ce e despărțirea,
uitarea, indiferența
sau moartea.
a doua inimă a mea
bate chircită într-un borcan prăfuit,
te descântă ca pe-un copil bolnav
și tremură de frig.
tu nu o vezi niciodată.