în cea mai bună și optimă zi de siguranță națională și personală s-a trezit:
1. pianul plecase fără să lase semnalul de viață dinainte convenit;
2. sub preșul regulamentar nu era nimic demn de urmat;
3. în general era o sănătate strigătoare la cer;
4. licitațiile mergeau mai departe...;
5. în sfârșit

indescriptibil dar...?!
totuși Marcel Aymé își cărase butelia și starea de sănătate și dusese gunoiul la televizor – aruncase priviri bizare (de jur-împrejur constatând că viața sa nu are nicio pată) și “se dăduse” înspre o marginalizare cu de la sine voie înspre Encyclopedia Britanica terorizată la kilogram

…
da' asta fusese o nimica toată în fața foamei totale de informație:
(unu) vrem dreptate;
(doi) libertate;
(trei) nonstop

și-a alunecat – în cădere a dat de fundul apei intrând în stare perfectă de putrefacție:
întrebări
contestații
alte raporturi de muncă
viitori posibili sau/și potențiali

măi... și s-a uitat la ea
într-o doară și-a zis că n-are rost
până a-nceput asta să mârâie existențial pe de rost:
prosop de baie halat că dau în floare după ce mi-au pleznit mugurii

Notă:
* text inspirat de Omul care trece prin zid la pagina 191 a unei cărți copertate de Bănulescu la ELU, în 1965; cu ștampila OCT 25