Mă smulgi
din cumințenia drumului,
și mă prăvălești în pâlnia
prin care curg
în timpul trupului tău.

Puse împreună,
seva mea lâncezindă
și aroma de fruct în pârg
a sângelui tău putred de roșu,
fierb într-o stare halucinantă
pe care o numim speranță.

Când ard în tine,
dumnezeul meu și cel al tău
se dau deoparte
mimând îngăduința unui păcat
și veghindu-ne ostoirea.

Răsplata îmi este
o blândă binecuvântare
și rămân ca musafir de onoare
la nuntirea dumnezeiască,
după care pot zăbovi
în oricare din iatacurile inimii tale.