Nebunia pentru Hristos este una din marile harisme ale creștinismului. Creștinii care primesc acest dar de la Dumnezeu sunt cei ce își ascund darurile dumnezeiești sub chipul nebuniei. Și, deși lumea râde de ei și-i batjocorește, nebunul pentru Hristos se roagă pentru lume și mijlocește la Dumnezeu pentru bolile și suferințele ei. Astfel de oameni nu au trăit numai în primele veacuri ale creștinismului, ci au continuat să existe până în zilele noastre. Neștiuți de nimeni, nebăgați în seamă, oamenii lui Dumnezeu se ascund printre noi – cei întru care harul lucrează cu prisosință, dar care au parte în lumea aceasta mai mult de prigoană decât de dragoste, mai mult de ocară decât de mângâiere. Dar poate că pentru rugăciunile lor mai ține Dumnezeu lumea aceasta…
Vom reproduce în continuare un fragment din scrisoarea pe care a lăsat-o după moartea sa Iannis – un om care în zilele noastre a câștigat smerenia lui Hristos prin nebunia în fața lumii –, precum și un moment din minunata sa viață. Avem aici cea mai frumoasă mărturie că drepții lui Dumnezeu nu vor lipsi din lume până la sfârșitul veacurilor. Numai să avem ochi să-i vedem și mintea ca să le urmăm…