poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-01 | |
despre nimic se poate spune că ne frământă
îi cădem victime prin propria noastră finitudine există un colț al memoriei dedicat fricii de unde se naște arta conversației continue despre ipoteze a mic. nimicul nu trebuie să ne îngrijoreze, acolo sunt zei b mic. faptele nu sunt întâmplări, ele ne aparțin și ne apără, ne încheagă c foarte mic. vorbele sunt fapte consecințele sunt drastice cuvintele despre cuvinte dublează, triplează, „explodează” realitatea în multipli de unu fiecare are dreptul la o esență, și totodată la certitudinea că trebuie să o impună celorlalți pentru a fi suntem experți în a ne construi identitatea prin diferențe dacă explorăm atributele ajungem mai devreme sau mai târziu la ce nu suntem expediat în afară nimicul crește din noi sub forma reclamelor pledând pentru unicitate gene mai lungi păr mai mătăsos picioare mai bine epilate abdomen mai plat parfum mai masculin băuturi pentru bărbați mai adevărați mai altfel decât ceilalți nimicul se prezintă sub forma unei multitudini de obiecte de care nu avem nevoie le cumpărăm pentru că ele sunt de fapt cuvinte pe care ni le putem asocia în goana disperată după consistență interioară poemele mi se par asemănătoare reclamelor ne rezolvă dilemele înainte să apucăm să avem vreuna vehicule de emoție laxă sunt plastelina perfect maleabilă care poate umple nimicul de toate formele și mărimile, din interiorul nostru desigur, poemul nu vinde dar e modalitatea noastră de a invada semenii fără a avea nevoie de acord, înțelegere, evaluare e contaminarea celuilalt cu esența noastră e un viol consimțit cu paradoxul că pe timpul consumării actului victima și creatorul sunt vii asemeni drogului după extaz urmează sevrajul dependenții scriu/citesc din ce în ce mai mult până la tocirea simțurilor și aici nimicul se relevă ca ciulama servită rece nu poți să umpli ființa cu cuvinte dacă nu le aveai de dinainte înlăuntru cei foarte inspirați practică culegerea poemului dar aceștia sunt cei care au învins deja nimicul pe cont propriu se pare că poesisul e atât de legat de nimic încât poate fi pavăză și cal troian totodată un alt semn al nimicul este că nu putem vorbi decât despre simptome atunci când ne aplecăm asupră-ne poesisul este un de exemplu mai bun decât altele pentru că este dual intuitiv direct și universal accesibil dar nimicul este el însuși, înainte de orice semnul că trăim într-o lume a vorbelor care ne-a luat în stăpânire până la a inversa ordinea firească a creației idolatrizăm concepte în încercarea de a cuprinde o realitate care ne recunoaște doar ca parte inconsistența accidentalului nostru cu nemijlocitul senzației de sine naște frica viscerală că ne vom termina înainte de a începe și atunci nimicul apare, în fine, un deus ex machina al cadavrului care ne pândește zilnic din oglindă catharsis al verbului a fi iluzia perfectă a realității
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate