Mihaela Martin sub așteptări la Ateneu


Am ținut neapărat să merg aseară la Ateneu s-o ascult pe celebra violonistă interpretând Concertul nr. 1 pentru vioară și orchestră de Serghei Prokofiev (joi 26.XI.2009 ora 1900).
Nu totdeauna există disponibilitate pentru așa ceva. Pentru acest eveniment m-am pregătit însă cu mai mult de zece zile în urmă. I-am spus soției, dacă n-ai chef eu tot mă duc, singur!
De ce țineam atât de mult să ascult concertul?
În 2007, aflându-mă cu o treabă prin Colentina, m-am întâlnit cu unul din cei doi violoniști de renume, soliști, frați, din București. L-am salutat și am schimbat câteva amabilități. L-am întrebat ce face fiica dânsului, domnișoara S., tot violonistă și, ca să spun așa, mi-a întors întrebarea, ce face domnișoara D., fata mea!
E sănătoasă și a cântat ca solistă Concertul nr. 1 de Prokofiev la Verona, în Italia, am subliniat eu ca și cum dânsul n-ar fi știut unde se află orașul îndrăgostiților.
- Nu se poate, mi-a răspuns amabil celebrul violonist, precis a cântat Prokofiev 2, Prokofiev 1 nu se cântă, nu place publicului și e foarte dificil tehnic, e un concert urât.
- Poate aveți dreptate, i-am răspuns, în Verona, până la fie-mea, nu se mai cântase de 30 de ani, iar la Ateneu, după cum am auzit, nu s-a cântat de vreo șapte ani!
Ne-am despărțit și am reluat discuția cu soția. Ce părere ai, de ce nu se cântă Prokofiev 1 în sălile de concert?
- E nevoie de o tehnică diabolică și în plus de multă minte, inteligență creativă, să-l intuiești pe acest mare compozitor nu e ușor.
Vă închipuiți cât de bucuros am fost când doamna mea a fost de acord să mă însoțească. Și nu oricum! A luat partitura cu ea! Și în timp ce M. M. cânta pe scenă soția o urmărea în sală după notele muzicale!
Cum a fost concertul ? Tern, plat. Asta o spun eu, ca meloman. Are M. M. tehnică violonistică? Are.
Are vioară bună? Are. Are sunet strălucit? Are. Ce nu are, că publicul, nici el prea entuziast, abia a chemat-o la un bis?!
Să nu vă închipuiți că la valoarea ei m-a deranjat fiindcă a interpretat cu partitura în față! Altceva m-a intrigat. Am avut în permanență impresia că solista nu știe de unde vine și încotro se duce!
Soția spunea că nici pe ea n-au deranjat-o falsurile, fâsâielile și sunetul mic, nenuanțat. Nici pasajele sărite, (note întregi scurtcircuitate) dacă ansamblul ar fi avut expresivitate mai ales că orchestra a sunat bine! Problema M. M. e că.......
Probabil a cântat pentru prima oară acest concert. Nu sunt sigur că dacă M. M. va mai cânta de cinci, șase, sau chiar de o sută de ori, concertul numărul 1 de Prokofiev va suna mai bine în interpretarea dânsei. Oricum, astă seară va urca iarăși pe scenă ca solistă și îi doresc să aibă mai mult succes!
P.S.
După pauză, Concertul pentru orchestră de Bela Bartok a sunat fără cusur în interpretarea Filarmonicii „George Enescu” dirijată de Yasuo Shinozaki. Entuziast publicul din sală a aplaudat îndelung pe dirijor și instrumentiști.

Nicu al Popii