| 
		poezii v3  | 
		Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
| 
		 | 
	
		
 | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]()  | 
    
    
     | 
    |||||
| 
	
 
		  agonia ![]() 
 
■ ANTOINE sau despre iubire È™i alte aplicaÈ›ii 
 Romanian Spell-Checker Contact  |     
    
 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2009-09-03 | | 
Sunt zile când mă simt ca un infinit câmp cu iarbă până mai sus de genunchi, moale și încă spălată în roua dimineții. Un câmp verde, frenetic întinzându-se mai departe de linia orizontului într-o îmbrățișare seculară cu două crânguri sonore.  
      Sunt plin de soare la amiază, căci fiecare fir de iarbă e scăldat în raze fierbinți de lumină, și cântec de greieri leneși și uscați de căldură sparge din când în când tăcerea de sfinte a pietrelor. La asfințit sunt două perechi de pași, două tempouri care mă străbat de-a latul într-un ritm comun, vibrant al visului de îndrăgostit. Si soarele dispare și veșnică se-ntinde luna pe câmpia neagră împânzită de stele, iar infinitul verde e invadat de licurici. Mici ființe magice vin să danseze pe firul ierbii încă calde, pe piatra mută încă fierbinte, pe urmele pașilor îndrăgostiților din iarba încă culcată. 
  | 
    ||||||||
| 
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
  |||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate