m-au conectat forțat la viață
înfigându-mi spaimele electrozi în ochi
și tăcerile în centrii auzului, de-a stânga și de-a dreapta cerului
iar toaca bate într-un ritm infernal în coșul pieptului
tum-tum! tumtum! tumtumtumtumtumtum! tum! tum! tum! tum!
da, durerea se târăște pe coate și genunchi,
maree podită-n căușul vieții,
lingând ultimii stropi de sânge și teroare
…
cât încă mai sunt stăpân, arunc toate amintirile
și mă înalț, printre centri nervosi, printre globurile oculare
dincolo de literele albe ce se topesc încet, încet
picurând a streașină
…