poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-19 | | în fiecare zi la ora patru după-amiază fetele de la apartamentele sociale ies după chiștoace. simulează că nu au vreo țintă se opresc în fața vreunui bar sau magazin își fac de lucru cu sandalele apoi înșfacă un rest mai răsărit de țigară. le-au mijit țîțele poți se le vezi sfîrcurile prin tricourile transparente. uneori mă prefac scap din mînă țigara fumată pe jumătate. în spatele meu un stol de pescăruși și-a inceput picajul în mare. cînd stai într-un oraș mic la un moment dat toate străzile devin o singură stradă și toate femeile o singură femeie. te simți în siguranță ca și cum ai face dragoste pe covorul din cameră fără nici o inhibiție. 123. de 123 de ori am văzut the doors. luam cu florin cîte două trei sticle de komando turnam votca în pahare peste ea un vîrf de cuțit de sos de tomate. uneori se întîmpla să nu ajungem pînă la sfîrșit călăream șerpi făceam sex prin lifturi ne visam fotografi. șerpii s-au dus într-o crescătorie de la marginea orașului sexul s-a transformat în scîrbă iar negativele stau nedevelopate în frigider. florin își așteaptă acum clienții în stația de taxi. s-a însurat cu o șefă de magazin. taică-su doarme și-acum printre cupe și medalii. a fost campion la box și la șah. bogdan a murit sufocat în somn. părinții i-au făcut un cavou de termopan i-au pus muzică și i-au făcut o alee. în zilele de duminică bogdan iese la aer se plimbă printre prietenii care au venit să aprindă o lumînare ar vrea să-i atingă se uită mirat cum trece prin ei nu înțelege. lumea lui e o lume de aer nu există șocuri electrice pentru că aici nimeni nu resuscitează pe nimeni. aici inima pornește odată cu orologiul din turnul bisericii. e ca și cum ai șterge petele de sînge după o crimă. pentru o vreme spaima că ai putea fi prins te bîntuie apoi devii indiferent. așa se întîmplă cu fiecare femeie care a plecat. cîteodată mai apar remușcări dar în cele din urmă îți spui că nu e chiar așa greu să ucizi un om. ai sufocat-o cu o eșarfă i-ai dat o supradoză de fortral ai îngropat-o sub coaste. te simți mulțumit ea nu a plecat ea rămîne cu tine. nu există dragoste fără obsesie. mîinile mele au trecut prin atîtea femei încît nu mai știu să inventez alte gesturi. îmi vine să cred că dragostea e o haină pe care o speli la nesfîrșit pînă se destramă. te-am sărutat în aceleași locuri prin care au trecut alții mi-ai pipăit același stern pe care l-am oferit altor femei. vezi tu nu sîntem străini toate gesturile astea ne unesc pe toți ca un lanț uman gigantic în fața înstrăinării. toate gesturile pe care le facem ne leagă de cei care au fost înaintea noastră. ce-ar fi să vezi nașterea ca pe o petrecere a burlacilor viața ca o petrecere de nuntă iar moarte ca un afterparty. doar monedele sînt reci dar și acelea se încălzesc dacă le ții mult în mînă. din căldura noastră se nasc flori stadioane garaje. noi nu uităm doar ne pierdem memoria pentru o vreme. te las acum. te las să te odihnești. mîine va fi un examen de licență sau o nuntă. voi stinge lumina pentru că în întuneric sîntem toți la fel. al tău și a mea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate