poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-31 | |
Merg spre Campulung dinspre Valcea. Cu rata. Ma asez in spatele soferului. N-apuc bine sa ma instalez ca, din fata, doua persoane publice imi zambesc. Larg. Specific. Ma indeama: „Mergi sa votezi! Impreuna pentru Romania!”
Sunt obosit. Si de ei. Atipesc. Deodata autobuzul da in gropi. Deschid reflex ochii. Cei doi imi zambesc din nou, linistitor. Statie. Un batranel urca greoi. Ma dau pe scaunul din stanga sa-i fac loc. Imi multumeste. Cei doi ii zambesc si lui. Adorm. Cand deodata primesc doua coate. E batranul. Vrea sa-mi comunice o stire de senzatie. Nu din France Press, nici din presa locala. Din el. Imi arata cu degetul calendarul electoral din geamul soferului, apoi imi spune satisfacut: - E gresit! - Cine, intreb eu? Adrian sau Ion? - Nu, calendarul. - Cum asa? - Pai... Maine e in 6 si e Sfantu’ Nicolae, iar in calendru’ asta maine e in 5! Rade. Se simte omul zilei pana cand ii spun: - Nu e gresit, tataie. Calendarul e pentru 2005! Ar fi fost culmea sa greseasca si calendarul! Cei doi imi zambesc complice. Ii privesc atent in ochi. Atat de larg zambesc ca doar un ochi se mai vede. E al lui Adrian. Inteleg! - Tataie, asa-i ca te-ai fi laudat toata saptamana ca ai gasit o greseala in calendar? E interzis. Dupa o vreme se hotaraste: vrea sa-si restabileasca imaginea. Da din cap si spune: - Lasa ca vine tiru’ doi! - Tirul sau turul, tataie? Da stai ca s-ar putea sa zici bine. Va fi mai mult tir. Rade zgomotos. Se vede ca s-a prins. - Tataie, ai grija ce faci in tiru’ doi, ca de nu – la anu’ pe vremea asta – o sa sarbatorim Sf. Nastase! Batranul e cu gura la urechi. Cei doi din fata imi zambesc cu subinteles. Stiu ei ceva! ... Scot din servieta saptamanalul de tranzitie si incep sa scriu intamplarea pe zonele ramase albe. Raman intr-o veche dilema: cand totul e atat de meticulos aranjat, mai are vreun rost sa votez? Poate ca da.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate