S-a rătăcit TU-ul din mine. S-a pierdut în străfunduri albastre. Acum plutește pe lacul adânc al nesfârșitelor lacrimi. Ieri mi-a dat de veste că a învățat să zboare. Nu-l știu să fi avut aripi. I-au crescut, probabil, peste noapte, ca semn al unei imense fericiri, ori le-a primit drept răsplată pentru nemăsurata lui bunătate.
"But everybody hurts...sometimes..." parafrazând o melodie dragă mie. În tăcerea lugubră a nopții...te regăsesc. Ești tot ce n-am avut!