Arăți ca un cocostârc.
Cocostârcii sunt chiar simpatici. Ar trebui
să le dedic o poezie într-o zi.
Sper că nu ai pretenția să arăți ca o statuie.
Hm, nu știu. Asta presupune multe ore de stat în soare,
ploi care să te lovească pieziș, plus câțiva porumbei în dotare
care să își facă nevoile pe tine. Ba pe statuie. Nu cred că
este o cariera de viitor. La un moment dat te plictisești.
Și dacă te plictisești ce faci?
Eu cred că mi se face dor.
Și când ți-e dor, ce faci?
Ce întrebare! Când ți-e dor, te faci ghem.
Bine, dar tu stai într-un picior.
Te faci ghem înăuntru.
Aha… Acum de ce taci?
Mă gândeam.
Și cât ai de gând să stai așa?
Până trec apele.
Dacă stau bine și mă gandesc ai putea fi un picior de pod.
Un picior de pod fără pod? Nu are nici un sens.
Și când ti-e foame, ce faci ?
Mă hrănesc cu gandurile mele, te rog, nu mă face să vorbesc așa.
Îți plac gângăniile?
Nu chiar.
Pentru că văd câteva îndreptându-se implacabil spre tine… Iar taci, de ce taci?
Mă gândesc.
Și când o să se facă dimineață și vor începe oamenii să circule pe lângă tine?
Nu sunt ei atenți la ce se întâmplă în jurul lor.
Copiii te vor vedea cu siguranță.
Poate.
Cred că ai putea ajunge un fel de guru sau de filosof neînțeles, ai putea fi invitat la talkshow-urile de noapte cu ratingul ridicat. Ai putea deveni chiar o vedetă semnând autografe toată ziua…
Gata ?
Gata.