Noi știm că nu putem să schimbăm începutul. Și nici sfârșitul. Între timp filmul se derulează cu noi în roluri de figuranți. Devenim uneori cascadorii durerii. Data trecută m-ai scăpat de la o mare înălțime. Dar așa e în filme, ca și în viață, cu puțin machiaj nu va observa nimeni nimic. Dacă am închide ochii am putea să turnăm scena următoare. Și decorul acesta care a ars totuși prea repede… Lumina cade rău între noi ca o sabie cu două tăișuri. Regizorul strigă ceva de neînțeles. Nu mai avem timp, nu mai avem piele și urmează o scenă de dragoste. Va trebui să mă înlocuiești cu una dintre dublurile mele. A ieșit ceva de groază. Tu nu ai de unde să știi, dar carnea mea nu a fugit la timp din carnea ta. Finalul ne rămâne pe o altă viață când, într-o duminică, vom relua totul de la primul sărut.