Ziua întâi

Te-am visat. Chipul tău lângă perna mea, zâmbetul tău alintându-mă.
Ziua s-a întors împotriva lumii astăzi. Plouă răzbunat, plouă aspru și palpabil, noaptea plouă adânc, imagine my hands caressing you, dar tu nu știi nu știi iubitule râul mi s-a ascuns în palme astăzi, l-au izgonit din albie trunchiurile moarte ale brazilor, s-au târât crengi amenințătoare prin cascade, rumegușul i-a omorât păstrăvii, iar acum muntele se prăbușește mâl, în șiroaie, sufocându-l. Tremură muntele golit de pădure, înstrăinatu-ne-am de noi, nu știm decât ucide, spune-mi ai născut vreodata un fir de iarbă taci, taci acum...
Vântul desenează nori pe suprafața lacului Pecineagu, iar în mine adună șuvoaie lacrimi-zăpezi. Nici peștii nu se arată, undeva pământul își înmormântează copiii. Pune-ți obrazul în palmele mele iubito, lasă-mă să-ți aștern în rugăciune o nouă pereche de aripi, Zboară cu înălțimi și iuțeală de șoim, dragul meu, adună norii, îneacă îndoielile-n ploi...
Depărtările ni se topesc în buricele degetelor, conturul buzelor mele albastru de apă de frig, răceala aceasta m-a adoptat dar nu am timp, inventez sărutări cu miros de pască și lapte cald, izvorăsc dor și îmi revărs cursul în tine, ziua de mâine e în spatele ușii acesteia de ceață... Gustă-mă atât de amară în noaptea aceasta nici floare nu am îmbobocit. Dormi.