poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 9664 .



excursie la Paris
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Catalin 76 ]

2007-04-05  |     | 



In primul rand, in perioada premergatoare excursiei de 8 zile in capitala lumii am primit de la cunoscuti numeroase materiale despre Paris ( pliante cu muzee, ghiduri de strazi, ghiduri de metrou) si tot felul de sfaturi privind locurile pe care trebuie neaparat sa le vedem, pentru ca nu aveam cum sa vedem tot in doar 8 zile.
Comparativ, imi aduc aminte de primele mele excursii prin tara, in Bucovina, Maramures, Oltenia sau Transilvania, cand cautam sfaturi pe la prietenii parintilor mei ( printre prietenii nostrii era exclus) si am gasit pana la urma, dar informatii vagi si, uneori, inexacte iar de diversele materiale informative nici nu putea fi vorba.In cele din urma, am gasit o carte despre obcinele Bucovinei undeva la o taraba, care mi-a fost foarte utila.
Revenind, am ajuns in Paris la ora 11 si ceva, cu Tarom-ul, conditii de zbor impecabile.De la aeroport am ajuns la prietena noastra care statea pe langa Tour Effel peste vreo doua ore.Practic, e foarte greu sa nu te descurci de la aeroport.Multa lume iti ofera cu amabilitate informatii in diverse limbi, incepand de la chioscurile de informatii si terminand cu simplii calatori, mai obisnuiti cu excursiile decat ceilalti. Era primul contact cu amabilitatea franceza, pe care aveam s-o intalnesc din plin in zilele urmatoare; e un fel de preocupare a celor de acolo de a fi de folos altora.
Parisul, la prima vedere imi aminteste oarecum de Sibiu sau Oradea, cu deosebirea ca in timp ce orasele transilvanene au aceasta infatisare doar in partea veche a orasului, la Paris zona cu cladiri vechi si frumoase este foarte intinsa, practic, nemergand in suburbii, am vizitat numai zona aceasta care inseamna cam tot Parisul.Vanzatoarele la magazinele alimentare sunt, de regula, mulatre soferii de taxi si de autobuz, precum si supraveghetorii din muzee sunt ori negrii ori asiatici. Remarc spectacolul strazii, constand in cuplurile amestecate : alb cu asiatica, alb cu negresa, negru cu alba, negru cu asiatica si mai rar asiatic cu alba.
Seara ne-am intalnit la prietena noastra cu un cuplu de francezi. Nu au obiceiul sa ciocneasca si servesc branza la sfarsitul mesei, inainte de desert.Am baut, in cursul mesei, trei feluri de vin .
A doua zi, duminica, a fost o zi rece, cam 7-8 grade, vant, temperatura fiind asemanatoare cu cea din Romania, dar si azi am vazut pe strada femei purtand sandale, asa cum aveam sa vedem in fiecare zi petrecuta la Paris. Mi s-a explicat ca purtarea sandalelor in martie este un simbol al libertatii de exprimare.Nimeni nu intoarce capul, nici admirativ, nici peiorativ, nici dupa femei, nici dupa diversi indivizi cu parul aranjat in creasta, nici dupa tot felul de coafuri ciudate. Fiind prima duminica din luna, intrarea la muzeul Louvru este libera.Economia realizata de noi este importanta, intrucat la Louvru se plateste pentru fiecare din cele patru pavilioane ale muzeului. Un gest de generozitate din partea francezilor, care oricum ar fi avut turisti multi, chiar daca nu lasau intrarea libera.
Muzeul este impresionant, nu are un corespondent in Romania. Sali uriase, sculpuri care depasesc marimea naturala, tablouri foarte mari. Am vazut capodoperele Venus din Milo, Victoria din Samotrace, Gioconda ... Senzatia nu pot spune ca este una speciala cand m-am aflat in fata acestor lucrari aflate in patrimoniul mondial al culturii, impresia a fost coplesitoare pe intreg ansamblul. Se putea fotografia aproape peste tot fara taxa, mai putin cateva sali si Gioconda.De fapt, daca tineai cu tot dinadinsul se putea fotografia, nu exista nicio sanctiune, doar ca ti se facea observatie, dar, cu exceptia asiaticilor, nimeni nu facea poze in locurile nepermise, amabilitatea celor de acolo impunand respect turistilor. Voi mentiona o scultura pentru interesanta ei conceptie : patru uriasi, asezati fiecare in cele patru colturi ale unui spatiu in forma de patrat, cu spatele unul la altul.Sculptura reprezinta cele 4 armate invinse in nu stiu ce razboi, fiecare exprimand cate o stare sufleteasca : revolta, resemnarea, supararea, speranta.
Dupa Louvru ne-am indreptat spre Arcul de Trimf pe celebra Champs Elisee.Se poate merge pana sub Arcul de Triumf, unde se gasesc, pe niste placi montate pe caldaram, diverse inscriptii in amintirea si spre gloria celor morti in razboaie, fragment din discursul generalului Charles de Gaulle tinut la Londra si adresat francezilor la inceputul celui de al doilea razboi mondial.
In ziua ce a urmat am vizitat catedrala Notre-Dame.Monumentala. Nu se plateste pentru vizitarea bisericilor.La fel, poti poza orice fara taxa, numai in timpul slujbelor este interzis pozatul.
Sincer sa fiu, catedralele din Paris vizitate, Notre Dame de Paris, Saint-Sulpice, Madelaine, Saint Dennis si altele, nu pot spune ca m-au impresionat intr-un mod deosebit intrucat cunosc monumentalitatea catedralelor catolice din Transilvania.Insa, am fost intr-adevar impresionat cand am aflat ca Notre Dame e inceputa inainte de 1100 si in forma actuala de la 1250.Impresionat. Portile de la intrare in catedrala sunt sculptate in piatra, sculpturi reprezentand ingeri sau sfinti.
Pe langa acest adevarat cult pentru arta pe care il au francezii, observ si cultul eroilor, remarc deseori plachete continand numele si varsta celor care au murit luptand impotriva germanilor in cel de-al doilea razboi mondial.La fel, pe zidurile scolilor ( nu stiu daca la toate scolile, dar am vazut in mai multe locuri) este pusa o placheta in memoria celor 11.000 (unsprezece mii) de copii evrei deportati la Auschwitz din 1942 pana in august 1944, cu complicitatea guvernului de la Vichi.
Turnul Effel l-am vizitat noaptea, pana la ultimul nivel.Are o inaltime de 320,75 metri, construit de Gustave Effel intre 1897-1899.Informatiile de mai sus iti sunt prezentate prin tot felul de tricouri, cani, scrumiere, poze, plachete, pachete de carti de joc, e greu sa le uiti dupa ce vizitezi turnul . Imaginea de sus merita vazuta.Dupa ce ajungi acolo, noaptea, intelegi de ce i se spune Parisului orasul luminilor.
Am vizitat muzeul Orsay, muzeu amenajat intr-o fosta gara.Picturi de Gauguin, Van Gogh, Renoir, si alti pictori celebri, precum si sculpturi neasemuite.Din nou, fara corespondent in Romania. Am aflat ca orice tanar artist francez mergea in padurea Fontainebleau sa picteze, acolo fiind o adevarata traditie in acest sens.
De altfel, din discutia avuta cu un cuplu care traieste de multi ani in Franta, el francez, ea romanca, am aflat ca fiecare presedinte al Frantei este implicat intr-un proiect cultural de mare anvergura, spre exemplu Jacques Chirac a amenajat muzeul Orsay si a facut muzeul Branly, tot el a poleit cu aur cupola de la Domul Invalizilor unde este inmormantat Napoleon, presedintele Mitterand a facut biblioteca nationala, presedintele Pompidou a facut celebrul centru cultural care-i poarta numele, etc.Centrul Pompidou este o cladire uriasa, cu vreo 5 sau 6 etaje, construita din tuburi si geamuri.Centrul cultural cuprinzand proiectii de fime, expozitii, biblioteca, cafenea. Am inteles ca si ambasadorii Frantei pe langa faptul ca sunt bine platiti, au la dispozitie un fond de protocol foarte mare, unii il au nelimitat, in functie de tara in care sunt.
Am fost in cartierul artistilor, Monmartre, care este situat pe o colina, urci numeroase scari ca sa ajungi pana acolo.Strazile si casele imi amintesc de Sighisoara sau Rasinari.Strazi stramte, case frumoase, insa aici intalnesti nenumarate galerii de arta, magazine si cafenele.Exista o piateta in Monmartre unde pictorii isi expun lucrarile si fac portretul cui doreste (20-25 de euro bucata).Foarte multi turisti, ca peste tot in Paris, de altfel, multe magazine cu tot felul de suveniruri
( cani, tricouri, brelocuri, etc), foarte multe mici localuri, fiecare cu un farmec aparte.O viata frumoasa, linistita si tihnita ti se infatiseaza inaintea ochilor.Dupa ce am coborat din Monmartre am ajuns in place Pigalle de unde am pornit spre Moulin Rouge. P e drum, de o parte si de alta a bulevardului Clicy sunt foarte multe magazine legale de sex: sex-shop-uri nu stiu cate, magazine de lenjerie intima, exista si un muzeu al erotismului pe care ne-am gandit sa-l vizitam dar am vazut in vitrina tot felul de lucruri mai mult decat vulgare, astfel incat am renuntat.
Am ajuns la biserica romaneasca intr-o zi din timpul saptamanii.Era inchisa, am revenit vineri dupa ora 6 cand era slujba.Erau vreo 10 persoane la slujba, cu tot cu preot si cantareti.Peretii scorojiti, fapt ce nu ma mira avand in vedere antipatiile din cadrul comunitatii romanesti de acolo.In dreptul scarilor care coboara spre biserica este statuia lui Eminescu.
Ca fapt divers, in fata bisericii era un barbat de vreo 40 de ani care isi nota ceva.L-am intalnit in fata statuii lui Eminescu si ne-a intrebat cum se traduce cuvantul "timp" in franceza, acest cuvant deslusindu-l el pe cartea ce o tinea Eminescu in mana. Ne-a spus ca are o casa in Romania, langa Bistrita, ca are prieteni in Bucuresti si este foarte interesat de cultura romana.
Ne-am plimbat pe foarte frumosul domeniu al Mariei-Antoaneta de la Versailles, micul Trianon, primit in dar de la sotul ei, Ludovic XVI, cu urmatoarele cuvinte : " Stiu ca iti plac florile ...primeste, atunci, un buchet din partea mea". Brosura de prezentare a micului Trianon poarta titlul : "Une vie parfaite".Foarte bun titlul, dupa ce vezi frumusetea acelor locuri, cei care au trait acolo aveau o astfel de viata.
Despre romanii intalniti acolo ...in tonul obisnuit.Toti se critica unii pe altii si toti la un loc critica ambasada Romaniei. Unele critici poate sunt nemeritate, dar, oricum, intr-o asemenea atmosfera, nu stiu cat se pot face pentru Romania.Dar multi dintre romanii de acolo nici nu s-au gandit sa faca ceva pentru tara lor vreodata.
Si, ca un fapt divers de final, pe aeroportul Charles de Gaulle din Paris am vazut tigari de foi luxoase, in ambalaj de lemn avand chipul lui Che Guevara incrustat, care costau 1600 ( o mie sase sute) de euro cutia ...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!