Quid est quod fuit ipsum quod futurum est quid est quod factum est ipsum quod fiendum est

Traim intr-o lume in continua miscare si , totusi, atat de statica si cuminte in axul ei teapan. Putem, oare cladi o lume noua cand totul e vetust si supus atator legi, postulate, axiome? Mai poate cineva schimba legea relativitatii? Poate cineva re-enunta miscarea browniana? Cum sa te apleci la nivel micelian si sa soptesti particulelor din fluid ca vrei sa schimbi lumea si le comanzi sa ramana locului? Mai e, oare, ceva nou? Mai sunt, oare, combinatii de cifre posibile pe care sa le supui oricarui algoritm, astfel incat sa nu iti dea niciodata cu virgula? E ceva mai dur decat diamantul? Totul e static si flasc, "old and plain" , ca un personaj lipsit de virtuti si decrepit peste masura... Pana si prostia e aceeasi, neschimbata. Ea singura s-ar fi putut metamorfoza, dar si ea a capitulat. Pacatele capitale au ramas aceleasi, copiii adorm pe aceleasi basme invechite ale lui Hans Christian Andersen, crezand in aceiasi printi blonzi si aceleasi printese cu rochii "crinolinice", adormite in paturi largi, cu baldachin. As vrea sa schimb ceva, macar in mine, dar imi dau pe zi ce trece seama ca sunt imuabila, ca fel ca pamantul pe care il batatoresc. As incepe cu mine, sa pot schimba pe altii, dar sunt atat de obosita, incat imbratisez cu nesat lenea si nepasarea. As incerca sa ma deschid, sa imi crap carnea si oasele.. Ce schimbare radicala de look! Mi-as atribui o infatisare de homunculus senzitiv, cu maini gigante si ochi imensi... Sa simt mai mult, sa ingadui mai putin... Care e inovatia in viata noasta? Insasi viata? Asta nu e inovatie, e o gaselnita a unui ciclu biologic defect, acelasi care permite nasterea a mii de copii handicapati, a mii de infectati HIV, a mii de rebuturi sociale, a milioane de nano-masochisti care devin ulterior tera-deprimatii cu porniri suicidale. Nasterea si moartea sunt singurele dinamice..Ce e intre e miscare browniana... Un du-te-vino fara sens, fara finalitate. Nici o forta nu actioneaza asupra noastra. fac o paranteza pt a ma rafui personal cu dl Blaise Pascal, care spunea ca omul e o trestie cugetatoare pe care o simpla adiere o distruge. mananci rahat! O forta presupune schimbare, or changeabilul e utopie. Eu sunt asa azi, si maine, la ora 8.32, cand voi deschide ochii, voi fi la fel, nici un rahat de briza metafizica nu ma schimba. Daca o frunza cade pe jos, ingalbenita, nu inseamna ca lumea s-a schimbat... Aceeasi frunza a mai cazut o data, aceeasi oameni se nasc mereu... Viata e eterna si prin asta atat de punitiva...Daca dumnezeu imi da viata vesnica, o sa spun "pas". Vreau sa ascult miscarea o secunda, decat linistea o vecie...