a fi pur și simplu



1. A trăi este o faptă practică pentru oameni, ce s-a învățat așa din greșeală și din obișnuință, ca și obișnuința de a respira sau de a privi în jur. În acest fel, a trăi este de fapt o a acțiune paralelă cu a trăi.

Ce înseamnă a trăi prin perpetua acțiune de a fi, a trupului și a gândului, ca parte a mediului ce înconjoară trupul și gândul ?
Ar fi o baie permanentă, într-o stare meritată de orice om s-a născut, dată gratis de mediul înconjurător. Însă mediul înconjurător rămâne necunoscut.

Nu se gustă aerul, nu se gustă apa, nu se gustă lumina, nu se adâncește nimeni în fapta de a exista, luând din exterior și mutând în interior simpla, banala și buna energie a verbului de a fi pur și simplu.

A fi pur și simplu este mai mult decât a degusta orice melanj preparat de către industrie.

Cum să se deguste din apartenența proprie dacă uitând despre asta, se preferă așteptarea. Așteptarea pe care o preferă actul uman al trăirii nu are nici o plecare, nici din promisiune și nici din neînțelegere. Transferul în așteptare al verbului a fi este o amorțire ce mută omul din interiorul în exteriorul său.

2. A înțelege este o ajungere la un prag sau este doar o pregătire de a deveni în acel înțeles ? Se preferă pregătirea pentru a înțelege pentru că înțelegerea este întotdeauna o răsplată. Înțelegerea nu aparține ci se desfășoară înăuntru gândului.

Prin neînțelegere se crede că spațiul înconjurător vieții nu conține nimic. Trecerea prin cele trei nașteri ce se succed spun însă că și ultimul său loc, cel de trăire împreună cu ceilalți, este la fel.

Prima naștere este cea din ou, cea neștiută și de care se bucură părinții.
A doua naștere este cea din om, cea uitată.
A treia naștere este cea din jur, singura cunoscută și care aparține cu adevărat.

Nașterea din jur este înțelegerea de a fi față de înțelegerea de a nu fi. Această naștere dă omului sensul lui a fi pur și simplu. Doar dacă acesta înțelege.

3. Două verbe leagă omul de nașterea ce îi aparține. A trăi și a înțelege.
A înțelege prin stare și nu prin gândire și a trăi nu prin idee ci prin efect.

A înțelege trăirea este ceva în afara a ceea ce înseamnă a exista doar ca fiind născut din om.

Înțelegerea mediului înconjurător este aparținerea la lume încă o dată, la fel fătului ascuns în mamă. De fapt aceasta este singura răsplătire, o liniște a întregii ființe, suficientă oricărei forme de a căuta.

Simplitatea de a putea fi pur și simplu.




,, Dulce este lumina și o plăcere pentru ochi să vadă soarele.,,

Este singura avuție, din tot ce i s-a dat omului, nesupusă ideii de deșertăciune de către Eclesiast.