De cate ori te-ai gandit sa o faci? Te-ai gandit, cu sufletul cioburi si ochi inlacrimati la cum ar fi sa o faci....crezand ca e ultima alternativa...si ca poate era, sau este...De cate ori in viata nu ai mai vazut lumina? Licuriciul de la capatul tunelului..De cate ori? Si marea? Infinita mare...Oceanul..Infinitul, pierderea, speranta si albastrul...toate lucrurile astea stranse intr-o simtitre si un infinit. Nu sunt randuri despre de ce sau cum sa nu o faci...sunt randuri despre de ce sa o faci, sau daca ai temeri, randuri despre cum sa renunti mai usor...la tot ce...desi este irelevant pentru conturul tau, tu crezi ca conteaza, lucrul pentru care merita sa mergi inainte...si aici apare intrebarea...daca chiar merita sa mergi inainte....
Scriu...poate pentru mine, pentru a explica firele virtuale care inca ma leaga de prezent, scriu, poate pentru tine, care nu ai curajul sa o faci, ca fiinta ancorata in societate si in prezent (oare??), scriu poate pentru voi toti, ca strigat de ajutor, sau ca ultim strigat...catre nemurire si infinit....
De cate ori te-ai gandit sa o faci?
De cate ori te-ai gandit sa o faci?
Te-ai gandit...cu sufletul facut cioburi si ochi in lacrimi....
Te-ai gandit...si de aici, fara sa iti dai seama incepe sa se teasa undeva mai presus de tine proiectat prin subconstient in infinit gandul de a o face...mai acut, mai cald si mai aproape de cate ori...de cate ori ce? Poate asta este o intrebare la care trebuie sa raspunzi chiar tu!
De cate ori pana acum ti-ai imaginat o mare rosie mult prea adanca, o fereastra prea sus, un zbor prea departe alaturi de curcubeu, de cate ori ai uitat sa vezi rasaritul...sa asculti pasarile in lumina diminetii, frunzele cazatoare...sa alergi prin ele si sa te bucuri...de cate ori? De tot atatea ori, tot atatea semne ca poate ar trebui sa mori...sau sa incepi sa cauti CALEA...cum sa o faci? Curajul? A disparut...Frica?...A disparut...Simtirea...Singurele lucruri care te tin aici, in temporal in chin, probabil ca sunt demult uitate…si singurele lucruri reale devin, ACUM, pulsul, simtirea, adrenalina in stare pura dusa pana la extrem si ultimele amintiri, palpabile, mai apropae ca niciodata...clipele de fericire, jocul de-a baba oarba, visele, busuiocul de sub perna, jocul ielelelor, curcubeul, rasaritul, marea, prima iubita, primul sarut, nisip, frunze, scoici, gheata...ce mai ai acum din toate astea? E liniste, e curcubeu? E mare? Ocean? Tacere? Ce auzi....
De cate ori te-ai gandit sa o faci?
De cate ori te-ai gandit sa o faci?
De cate ori te-ai apropiat de marginea ferestrei si te-ai imaginat acolo jos, tu...lipsit de suflu, dezarticulat intr-u nemurire, de cate ori te-ai dus pe dig inchipuindu-ti...cum ar fi sa sari...etern, definitv, ultimul salt si contopirea cu rosul marii, orizontul, scoicile si pestii, de cate ori, ai visat ca adormi....? Probabil ca tot de-atatea ori nu ai facut-o? De ce te-ntreb? De ce nu am facut-o eu? De ce nu ai facut-o? Si poate in esenta instinctul conservarii nu ne permite sa facem pasul catre necunoscut si exista radacini mai puternice decat aripile...De ce nu ai facut-o? De tot atatea ori cat te-ai gandit?
Lucrurile care te-au tinut (sau retinut) din marea calatorie....conteaza? Te-ai gandit vreodata? Poate daca contau nu ajungeai la fereastra sau pe dig...Poate daca contau...
De cate ori te-ai gandit sa o faci? De cate ori ai privit marea, sau ai ravasit frunzele moarte de pe trotuar, sau ai privit nostalgic pe fereastra, sau te-ai gandit la momentele minunate din copilarie, sau ti-ai revazut cele mai frumoase amintiri cu sufletul cioburi si ochi in lacrimi...de tot atatea ori te-ai gandit sa o faci..a fost primul gest....restul....frunze, mare, scoici, nemurire, fereastra, iubita, simturi....doar lucruri ce se interpun intre tine si infinit...De cate ori...De tot atatea ori....De ce?