Viața și moartea… două etape foarte importante din existența lumii noastre. Nu există viață fără moarte, dar ce se întâmplă după moarte? Pierim, pur și simplu, iar peste câțiva ani suntem dați veșnicei uitări? Dispărem pur și simplu în vid? Sau sufletul nostru este prins într-un univers din care nu mai putem ieși, suntem prinși într-o gaură neagră în care ne punem întrebări retorice?
Dacă viața mea s-ar sfârși aici, aș dispărea pentru totdeauna, iar pământul pe care îl lucram din greu, apa pe care o beam cu atâta sete, fructele pe care le mâncam cu atâta poftă, iar Soarele ce îmi ardea pielea, voi mai avea vreodată parte de ele vreodată? Sau totul va fi doar o amintire?
Eu cred că există un loc deosebit pentru toate sufletele stinse… un loc etern, plin de lumină și căldură, unde ne întâlnim din nou, după atâția ani ne revedem… Dar oare unde se află acel loc?
O fi o lume nevăzută, neobservată de lume, sau o altă lume, undeva în Univers, undeva departe? Oare sufletele noastre au un viitor după stingerea noastră?
Când momentul în care viața mea se va sfârși,voi lăsa în urmă o familie. O familie care va duce mai departe ceea ce am dat și eu lor, iar eu voi fi alături de ei să îmi privesc familia cum evoluează chiar și după a mea moarte.
După moarte, sufletul nostru se va îndrepta spre lumină…. Vom deveni spirite mărețe care va veghea asupra celor vii. Acele spirite mărețe se numesc Îngeri, Slujitorii Domnului, Gardienii Sufletelor noastre. Știu asta pentru că cred în ceea ce-mi doresc…
Când acel moment va veni, când eu voi fi destul de pregătită, voi deveni un slujitor al Domnului, și voi veghea asupra urmașiilor mei, care la rândul lor vor face același lucru….