Cum arunci haina neagră a gândurilor care nu îți aparțin
Atunci când minți mințindu-te în fața celorlalți
Așează pe tine vălul neliniștilor lor?

Soarele se uită la mine în timp ce
Mii de stele sclipesc între ochiul meu
Și mâna-i rază spre care privesc leneș
Încă speriat de locul in care nu mă voi mai întoarce.

Pentru că mi-am promis
Am visat
Am știut
Și știu

Tot ce se întâmplă în pieptul lumii
Când neliniștea trecutului cu amprenta murdară
Omoară fluturele
Ieșind

Din bătaia aritimică de aripă a sufletului meu
În negru
Tot mai în negru
În alb albastru
Și-apoi...
Doar
Alb

Să zbor, să cred, să uit
Să fiu, să iert, să fiu curat
Iertat
Acceptat
Înviat.

Vreau să fiu în viață!